În timpul celui de al patrulea mandat de prim-ministru, între 24 martie 1907 și 9 ianurie 1909, al lui Dimitrie A. Sturdza, fiul acestuia, Alexandru D. Sturdza, care avea să dezerteze la nemți în timpul Primului Război Mondial, întors de la studiile militare din Germania în 1905, se credea „un reprezentant al spiritului nou în armată”.
„În cursul după-amiezii, căpitanul Cătuneanu face o repriză de scrimă cu un camarad în sala jockey – club, sub supravegherea lui Bachelli, profesor de scrimă la Liceul Militar din Craiova.
În aceeași după-amiază, Alexandru Sturdza, care sosise în Craiova și locuia la hotelul «Minerva», trimite o telegramă liniștitoare tatălui său: «Papa, fii liniștit, îmi cunosc rivalul, fii fără grijă».
În cursul nopții, printr-un delegat al prefecturii poliției, sunt aduse de la București alte săbii care au trebuit să fie date pentru ascuțit la atelierul lui Paulon din Craiova, căci Sturdza adusese, la Craiova, săbii, dar acestea au fost respinse de martori, fiind curbate și deci primejdioase”, notează T.V. Turtureanu, citat de gds.ro.
Pe 9 iunie 1908, la ora 6.00 dimineața, pe hipodromul din Parcul „Bibescu” (foto), începe duelul.
Cătuneanu îi face lui Sturdza o tăietură adâncă pe obrazul stâng. Lupta se termină, fără ca cei doi rivali să se împace pe teren.
„La ora 8.00 dimineața, trăsura în care Cătuneanu venea de la parc este întâmpinată, în dreptul cofetăriei Cacaliceanu (Perinița de azi), de o mare mulțime de cetățeni care ovaționează pe învingător, cinstind pe acela care avusese curajul să lupte cu fiul primului-ministru, pentru onoarea corpului ofițeresc din care făcea parte”, scrie T.V. Turtureanu.
Învingător, Cătuneanu este răsplătit cu trecerea în rezervă.
Abia în mai 1914 este reprimit între cadrele active ale Armatei.
Când a semnat actul reprimirii, Regele Carol I a declarat: „Ăsta brav și bun ofițer”.
Dimitrie A. Sturdza a murit, pe 8 octombrie același an, într-un spital de boli mintale, fiind suferind și în perioada cât a fost prim-ministru.
Maiorul Cătuneanu a încetat din viață pe 10 ianuarie 1937, fiind înmormântat în cimitirul Sineasca din Craiova.
Despre trădarea din 1917 a lui Alexandru D. Sturdza am scris AICI.
