A devenit cunoscut prin biografia pe care i-o face Nicolae Bălcescu în Magazin istoric pentru Dacia (1845, I).
Bălcescu l-a caracterizat pe Cantacuzino ca pe „unul din acele spirite înalte, pe care Providenţa seamănă a le trimite din timp în timp, spre a face gloria, cinstea şi mântuirea statelor”.
Volumul lui Ioan Cantacuzino cuprinde poezii originale și traduceri din La Fontaine, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel.
Om politic, poet și traducător, Ioan Cantacuzino s-a născut pe 20 ianuarie 1757, la Istanbul.
Tatăl său a fost clucerul Răducanu Cantacuzino, iar mama, domnița Ecaterina, fiica domnitorului Moldovei Ioan Mavrocordat.
Diplomat iscusit, i-a servit cu succes pe domnitorii Mihail Șuțu și Nicolae Mavrogheni.
Era adept al unirii principatelor și un inamic al turcilor.
În 1791 călătorește în Rusia unde împărăteasa Ecaterina a II-a îi dă gradul de colonel în armata rusă.
Dupa retragerea din armată primește titlul de cneaz și o moșie pe malul Bugului, unde întemeiază târgul Kantakuzinka sau Kantakuzovka, azi Pribujeni în Ucraina.
A murit pe 3 iulie 1828, la Kantakuzinka.
Poezii noo, 1792-1796, Dubăsari ori Movilău
„Predislovie
Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească și cel mai ades tot drept închipuirea celor vechi poetici.
Toate acestea s-au făcut mai mult pentru petrecere dă vreme și nu cu gând a fi lucruri pă placul multora sau cu gând de a vesti o osteneală cu toată săvârșirea meșteșugului poeticesc, scriitorul petrecând ceasurile sale cele netrebnice în oareșcare răsfățare a chibzuinții, acum arată și oareșcum ființa tinereților și șegile sale cele petrecute prin taină”.
Cântec bețivesc
Nimic nu-i ca vinu,
El ne dă hodinu,
Lumea sfărșit n-are
Când golim pahare.
Cli, cli, cli, cli, cli!
Mâhnirea n-o vedem.
Cănd căntăm și mult bem,
Nici frica ne-adapă,
Că-n vin pic nu-i apă.
Cli, cli, cli, cli, cli!
Suge, măi fârtate,
Căt ai sănătate,
Că nu știm prea bine
D-om fi vii și mâine.
Cli, cli, cli, cli, cli!
Măgulire soții(i) cei pocite
De n-ai fi urătă, ai fi prea frumoasă;
D-aș fi un netot, ai fi prea mintoasă;
Dă n-ai fi dă gheață, aș fi tot dă foc;
Dă nu m-ai degera, ar fi să mă coc;
Dă n-ai clipi ochi(i), ai fi bute-ntreagă,
Dă n-ai rânji dinții, ai fi numai șagă;
Dă n-ai fi prea neagră, ai fi albă caș;
Dă n-ar fi nasul pumn, ar fi drăgălaș;
Dă n-ai fi târcavă, ai fi încondeiată;
Dă n-ai fi soiuasă, ai fi ca-nbăiată;
D-ar fi gura mică, ar fi ca de baboi;
Dă n-ar fi cât dă somn, n-ai striga ca un motoi;
D-ai avea țâțițe, n-ai avea țâțoaie;
D-ai fi mai strujită, n-ai fi moșoroaie;
D-ai ședea mai bine, n-ai fi broască-n pat;
D-ai umbla mai drept, ai fi racul uitat;
Dă n-aș avea nas, ai fi mirodie;
Dă n-aș bleji ochi(i), t-aș plânge dă vie,
Dă n-ai fi cam strâmbă, ai fi foarte-ntreagă;
Dă nu mi-ai fi groază, mi-ai fi foarte dragă;
Dă n-ai fi pocită, ai fi minunată;
Dă nu te-aș huli, ai fi tot uitată.”
