Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Cântec bețivesc și Măgulire soții(i) cei pocite ale lui Ioan Cantacuzino. Primele poezii tipărite din literatura română
Articole online

Cântec bețivesc și Măgulire soții(i) cei pocite ale lui Ioan Cantacuzino. Primele poezii tipărite din literatura română

Ioan Cantacuzino este autorul celui dintâi volum de versuri tipărit din literatura română, „Poezii noo, 1792-1796, Dubăsari ori Movilău”.

A devenit cunoscut prin biografia pe care i-o face Nicolae Bălcescu în Magazin istoric pentru Dacia (1845, I).

Bălcescu l-a caracterizat pe Cantacuzino ca pe „unul din acele spirite înalte, pe care Providenţa seamănă a le trimite din timp în timp, spre a face gloria, cinstea şi mântuirea statelor”.

Volumul lui Ioan Cantacuzino cuprinde poezii originale și traduceri din La Fontaine, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel.

Om politic, poet și traducător, Ioan Cantacuzino s-a născut pe 20 ianuarie 1757, la Istanbul.

Tatăl său a fost clucerul Răducanu Cantacuzino, iar mama, domnița Ecaterina, fiica domnitorului Moldovei Ioan Mavrocordat.

Diplomat iscusit, i-a servit cu succes pe domnitorii Mihail Șuțu și Nicolae Mavrogheni.

Era adept al unirii principatelor și un inamic al turcilor.

În 1791 călătorește în Rusia unde împărăteasa Ecaterina a II-a îi dă gradul de colonel în armata rusă.

Dupa retragerea din armată primește titlul de cneaz și o moșie pe malul Bugului, unde întemeiază târgul Kantakuzinka sau Kantakuzovka, azi Pribujeni în Ucraina.

A murit pe 3 iulie 1828, la Kantakuzinka.

Poezii noo, 1792-1796, Dubăsari ori Movilău

„Predislovie

Unele dăntr-aceste stihuri sânt tălmăcite după limbi străine, iar altele alcătuite dăn nou pă limba rumânească și cel mai ades tot drept închipuirea celor vechi poetici.

Toate acestea s-au făcut mai mult pentru petrecere dă vreme și nu cu gând a fi lucruri pă placul multora sau cu gând de a vesti o osteneală cu toată săvârșirea meșteșugului poeticesc, scriitorul petrecând ceasurile sale cele netrebnice în oareșcare răsfățare a chibzuinții, acum arată și oareșcum ființa tinereților și șegile sale cele petrecute prin taină”.

Cântec bețivesc

Nimic nu-i ca vinu,

El ne dă hodinu,

Lumea sfărșit n-are

Când golim pahare.

Cli, cli, cli, cli, cli!

 

Mâhnirea n-o vedem.

Cănd căntăm și mult bem,

Nici frica ne-adapă,

Că-n vin pic nu-i apă.

Cli, cli, cli, cli, cli!

 

Suge, măi fârtate,

Căt ai sănătate,

Că nu știm prea bine

D-om fi vii și mâine.

Cli, cli, cli, cli, cli!

Măgulire soții(i) cei pocite

De n-ai fi urătă, ai fi prea frumoasă;

D-aș fi un netot, ai fi prea mintoasă;

Dă n-ai fi dă gheață, aș fi tot dă foc;

Dă nu m-ai degera, ar fi să mă coc;

Dă n-ai clipi ochi(i), ai fi bute-ntreagă,

Dă n-ai rânji dinții, ai fi numai șagă;

Dă n-ai fi prea neagră, ai fi albă caș;

Dă n-ar fi nasul pumn, ar fi drăgălaș;

Dă n-ai fi târcavă, ai fi încondeiată;

Dă n-ai fi soiuasă, ai fi ca-nbăiată;

D-ar fi gura mică, ar fi ca de baboi;

Dă n-ar fi cât dă somn, n-ai striga ca un motoi;

D-ai avea țâțițe, n-ai avea țâțoaie;

D-ai fi mai strujită, n-ai fi moșoroaie;

D-ai ședea mai bine, n-ai fi broască-n pat;

D-ai umbla mai drept, ai fi racul uitat;

Dă n-aș avea nas, ai fi mirodie;

Dă n-aș bleji ochi(i), t-aș plânge dă vie,

Dă n-ai fi cam strâmbă, ai fi foarte-ntreagă;

Dă nu mi-ai fi groază, mi-ai fi foarte dragă;

Dă n-ai fi pocită, ai fi minunată;

Dă nu te-aș huli, ai fi tot uitată.”

 

Registration

Aici iti poti reseta parola