Când românii încă mai credeau că regimul lui Hitler va fi de râsul posterității

 

Pe 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler ajunge cancelarul Germaniei și, rapid, se impune ca un dictator nemilos care începe să pună în practică aberanta ideologie național-socialistă.

La început, lumea l-a luat peste picior, cum se poate vedea și în articolul de mai jos, preluat din revista Realitatea Ilustrată din 25 mai 1933:

În Germania se petrece o revoluţie, ale cărei scopuri, motivare şi însemnătate nu sunt în căderea noastră să le discutăm.

Suntem însă încredinţaţi că fotografiile pe care le-am primit din Berlin, şi care înfăţişează manifestările acestei revoluţii, nu sunt spre lauda timpului nostru.

Altă manifestare, care va fi spre hazul posterităţii, e măsurarea, cu instrumente de precizie a frunţii, urechilor, nasului şi mustăţilor teutone, de către profesori savanţi, spre a putea elibera, în deplină conştiinţă, fiecărui cetăţean „certificate de rasă pură”.

Ne-am amintim că prin 1920, câţiva savanţi — tot germani — anunţau că au găsit modul de a determina, printr-o analiză a sângelui, descendenţa, atât la om cât şi la animale.

Făcându-se numeroase cercetări de către discipoli, spre a se multiplica experienţele, şi a dovedi astfel teoria, s-a găsit, printre altele, că omul s-ar înrudi cu numai ştim ce plantă, pare-ni-se cu spanacul!

Iată siguranţa argumentelor biologice, când este vorba de rase şi înrudiri de sânge!

Mai e un lucru care va apărea desigur comic deceniilor viitoare: abuzul ce se face cu întrebuinţarea svasticei, semnul revoluţiei hitleriste.

Pe ţigarete sau scrumiere, pe bricege şi pe creioane, piepteni şi ace de păr, pe flori artificiale şi pe bomboane acre — ca în fotografia noastră — pretutindeni găsim banalizată şi lipsită de sens crucea încârligată.

Urmaşii noştri se vor minuna desigur, şi vor râde, probabil, de Germania lui Hitler, din 1933.

O naţiune civilizată a putut face un autodafé din toate operele cu tendinţe socialiste, sau scrise de nearieni, ca şi când câteva mii de cărţi arse, ar putea distruge răspândirea gândului!

În capitala Germaniei, tineri—ale căror instincte primitive turburările hitleriste le-au scos la suprafaţă, din adâncurile în care fuseseră refulate—au scotocit bibliotecile şi într-o noapte au făcut un rug imens, pe care au ars toate cărţile condamnate.

După ce focul s-a stins, germanii au rămas în întuneric.