La 25 decembrie 1066, William I a fost încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey. Duce al Normandiei (cu titlul de William II) din 1035 şi rege al Angliei din 1066, s-a numărat printre cei mai de seamă soldaţi şi conducători ai Evului Mediu.
A devenit cel mai puternic nobil din Franţa, a cucerit şi schimbat cursul istoriei Angliei.
Fiu nelegitim
William s-a născut la Falaise, Normandia ca fiu nelegitim al lui Robert I, duce de Normandia şi al amantei sale Herleva, fiica unui tăbăcar din oraşul Falaise.
Ducele l-a desemnat moştenitor pe William, iar la moartea sa, care a survenit în 1035, William a devenit duce de Normandia.
La vârsta de 20 de ani, William devenise un conducător abil şi era susţinut de regele Henric I al Franţei.
Ulterior, Henric i-a devenit duşman, însă William a supravieţuit în urma acestui conflict şi în 1063 a extins graniţele ducatului şi asupra regiunii Maine.
Prima vizită în Anglia
În 1050, William s-a căsătorit cu Mathilde de Flandra, fiica lui Baudouin al V-lea, conte de Flandra.
În anul 1051, William a vizitat Anglia şi l-a întâlnit pe vărul său Eduard Confesorul, rege al Angliei, care nu avea moştenitori direcţi.
Potrivit istoricilor normanzi, Eduard i-a promis lui William să-l lase moştenitor.
Totuşi, pe patul de moarte, Eduard a încredinţat regatul lui Harold Godwinson, capul celei mai importante familii nobiliare din Anglia, mai puternică decât însuşi regele.
În ianuarie 1066, regele Eduard a murit, iar Harold Godwinson a fost proclamat regele Harold al II-lea.
În septembrie, Tostig, fratele lui Harold al II-lea s-a aliat cu regele Harald al III-lea al Norvegiei şi au invadat Anglia prin Scoţia.
În 25 septembrie, regele Harold i-a înfruntat pe amândoi la Stamford Bridge, unde i-a înfrânt şi ucis.
Debarcarea
Ridicând pretenţii la tronul englez, William, duce de Normandia, a invadat Anglia la Pevensey, pe coasta de sud-est a peninsulei britanice, la 28 septembrie 1066.
Victoria ce a urmat asupra regelui Harold al II-lea în bătălia de la Hastings a marcat începutul unei noi ere în istoria britanică.
William a avansat spre Londra care i s-a supus.
În ziua de Crăciun a anului 1066, William Cuceritorul a fost încoronat ca întâiul rege normand al Angliei, la Catedrala Westminster, iar perioada anglo-saxonă a istoriei britanice s-a sfârşit.
Limba franceză a devenit limba oficială a curţii regale.
În anul 1086 a fost realizat un mare recensământ – numit Domesday Book – al terenurilor şi al populaţiei din Anglia, prin care s-a ţinut o evidenţă precisă a tuturor proprietăţilor funciare, fiind menţionate suprafaţa fiecărui domeniu, animalele, inventarul agricol, venitul, numărul, situaţia juridică şi obligaţiile ţăranilor dependenţi, îndatoririle vasalilor etc.
La moartea lui William I, în 1087, fiul său, William Rufus, a devenit William al II-lea, cel de-al doilea rege normand al Angliei.
