Când justiția pecetluiește jaful nazist al unei opere de artă

 

De cincisprezece ani, o familie de evrei se lupta să își recupereze tabloul de Pissarro despre care susține că i-a fost luat de naziști și care acum se află în posesia Fundației spaniole Thyssen-Bornemisza.

Curtea de Apel a Californiei, însărcinată să soluționeze afacerea, a decis că, în conformitate cu legea spaniolă, tabloul trebuie să rămână în proprietatea fundației, relatează The Art Newspaper.

În materie de opere de artă, spolierile sunt monedă curentă, fiind legate mai ales de perioadele sumbre ale istoriei.

Este și cazul tabloului Rue Saint-Honoré al marelui pictor impresionist Camille Pissarro. Totul a început în 1939, când o familie de evrei, care dorea să părăsească Germania și avea în propritate tabloul este obligată să îl cedeze autorităților naziste.

Una dintre membrele familiei, Lilly Cassirer Neubauer predă opera de artă primind în schimb o sumă modică echivalând astăzi cu 300 de euro. Mai mult, banii sunt puși într-un cont bancar blocat, și femeia nu-i poate ridica.

Potrivit avocatului fundației, guvernul german ar fi despăgubit-o pe Lilly Neubauer în 1958 pentru tablou la valoarea pieței.

Ulterior, baronul Hans-Heinrich Thyssen Bornemisza a răscumpărat opera de la un negustor din New York, în 1976.

În 1995, guvernatorul spaniol achiziționează colecția baronului pentru muzeul Thyssen Bornemisza din Madrid pentru 350 de milioane de euro. Colecția era deja împrumutată municipalității madrilene de cinci ani.

Abia în 2005, Claude Cassirer, nepotul și unicul moștenitor al lui Lilly Cassirer Neubauer revendică tabloul după ce l-a văzut în muzeu în anul 2000.

Procesul a durat aproape cincisprezece ani. Thaddeus Stauber, avocatul care reprezenta fundația, a afirmat că miza procesului este foarte mare: „Este primul proces pe fond în care este implicat un suveran străin, se bazează pe un dosar istoric și nu pe o întârziere de prescripție”.

Dacă istoria tabloului nu era foarte cunoscută în momentul achiziționării sale de către baronul Hans-Heinrich Thyssen Bornemisza, apoi de către guvernul spaniol, acesta din urmă nu a contestat faptul că tabloul era pur și simplu furat.

În cele din urmă, un complet de trei judecători de la Curtea de Apel a Californiei a stabilit că Fundația Thyssen Bornemisza este proprietara de drept a tabloului.

Totuși, judecătorii au afirmat că Spania a semnat Principiile de la Washington, din 1998, prin care 84 de țări făceau apel (fără constrângere legală) la aplicarea normelor morale în cazul operelor confiscate de naziști.

Oamenii legii au precizat însă: „Poate fi o situație nefericită faptul că o țară sau un guvern se pot lăuda că sunt moralizatoare în declarațiile lor, fără a acționa totuși conform acestor declarații, dar trebuie să aplicăm legea”.

Potrivit avocatului lui Claude Cassirer, E. Randol Schoenberg, „dacă există ceva pozitiv, acesta e recunoașterea că Spania nu se află la înălțimea imaginii publice pe care dorește să o transmită. Asemenea tablourilor lui Cranach de la Norton Simon Museum din California, Pissarro este un tablou furat unei familii evreiești căreia nu i-a fost niciodată restituit. Sfârșitul poveștii.”