Tot pe atunci, industria noastră naţională de mătăsuri, ţesături, stofe şi textile era atât de bine organizată, încât putea livra pe piața internă la preţuri extrem de convenabile toatee stocurile de mărfuri de prima calitate.
Fabrica de mătăsuri S. TREBITSCH & FIU din Bucureşti era atât de bine utilată, încât firele de mătase brută, care aduse din străinătate se transformau, graţie maşinilor ei, în cele mai fine mătăsuri, voile-uri şi imprimeuri.
Experţii au dovedit că între mătăsurile străine, de fabricaţie germană, franceză sau italiană şi producţia firmei de mai sus, nu exista nici o diferenţă, ba ceva mai mult, în unele articole, mărfurile noastre din ţară erau superioare calitativ.
În materie de stofe, avem la Timişoara puternica fabrică de specialitate INDUSTRIA LÂNEI SA ale cărei produse erau minunate, atât ca desen, culoare şi ţesătură.
Stofele fabricate de „Industria Lânei” din Timişoara se vindeau în toată ţara şi erau exportate în ţările vecine ca: Jugoslavia, Bulgaria, Ungaria etc.
Mai aveam apoi în tară INDUSTRIA TEXTILĂ, care era renumită în toată Europa pentru excelentele sale produse de „milanaise”.
Pentru ca toate aceste admirabile mărfuri să poată fi puse în mod direct la dispoziţia publicului din întreaga ţară, la preţuri absolut convenabile, aceste industrii au creeat societatea anonimă, „SERILANA” cu centrala în Bucureşti, str. Lipscani 73 şi cu sucursale în principalele oraşe.
În magazinele acestei societăţi, clientela din toate clasele sociale îşi putea procura, la preţuri exceptional de mici, toate mărfurile – stofe, mătăsuri, voile-uri, imprimeuri, dessous-uri, etc.- fabricate în ţară, din cele mai bune materiale şi în cele mai moderne culori şi desene.
În materie de modă pentru doamne şi pentru domni, SERILANA stătea în frunte şi produsele pe care le desfăcea în centrala din Bucureşti Lipșcani 73 şi în toate sucursalele din ţară se bucurau de cea mai frumoasă apreceire din partea publicului cum părător.
Mărfuri româneşti bune, uimitor de ieftine, era deviza S.A. SERILANA, aflăm din articolul publicat de Albertina Ray în săptămânalul Realitatea Ilustrată din 25 mai 1933.
