Acest miraj costă însă multe vieți omenești. Everestul are chiar și o așa-numită „zonă a morții”, situată dincolo de altitudinea de 8.000 de metri, potrivit National Geographic.
În această porțiune s-au înregistrat cele mai multe decese. Aici, lipsa de oxigen este acută. Așa cum afirma unul dintre alpiniștii care au cucerit Everestul, dr. Jeremy Windsor, nivelul de oxigen al cățărătorilor, în această zonă periculoasă, este egal cu cel „descoperit la pacienții aflați în pragul morții”, după cum scrie Business Insider.
La aceasta se adaugă condițiile meteo vitrege și schimbătoare, precum și riscul de avalanșă.
Aproape 300 de cățărători și-au pierdut viața pe Everest, de la prima tentativă de a atinge vârful.
Majoritatea trupurilor nu au fost recuperate, scrie The Guardian. Există multe motive pentru care cadavrele au fost lăsate pe Everest, unul fiind costurile ridicate (până la 80.000 de dolari) și pericolele la care s-ar supune echipele de recuperare.
Multora dintre trupurile celor morți, rămase pe Everest, li s-au dat porecle. Ele servesc drept repere pentru cei alpiniștii care urcă spre vârf.
Unul dintre cei mai cunoscuți este „Greet Boots” („Ghete Verzi”), după culoarea bocancilor pe care îi purta. Ulterior, acesta avea să fie identificat ca Tsewang Paljor, informează BBC.
Cadavrul său a zăcut aproape douăzeci de ani într-o grotă, lângă vârf, până să fie descoperit.
Unul dintre cățărători a declarat că „aproximativ 80% dintre persoane se odihnesc în acest adăpost” unde a murit „Green Boots”, și chiar după ce corpul său a fost recuperat, intrândul în stâncă s-a numit „Grota Green Boots”.
Un alt cadavru, cel al unei cățărătoare americane, Francys Distefano-Arsentiev, a servit drept punct de reper pentru alpiniști timp de nouă ani, până a fost recuperat.
Femeia a reușit să atingă vârful Everest în anul 1988, însă a murit de epuizare la coborâre.
Cu numărul doritorilor de ascensiuni pe Everest crescând de la an la an, trupurile alpiniștilor morți servesc deopotrivă drept reper și avertisment pentru nou-veniți.
Însă majoritatea acestora sunt prea determinați să ajungă în vârf, astfel că nu le rămâne altceva de făcut decât să treacă pe lângă cadavre.
