Pe arşiţă sau pe furtună, s-a impus în orice împrejurări prin talent, dar mai ales datorită unei neîmblânzite dorinţe de a învinge, în marile curse cicliste pe care le-a dominat ani la rând, obţinând cinci victorii în Turul Franţei, trei în Giro d’ltalia şi două în Turul Spaniei.
Un total impresionant – zece victorii în cele mai renumite curse cicliste. Mai bun ca el a fost doar belgianul Eddy Merckx, care deţine 11 titluri de Grand Tour (tururile cicliste ale Franţei, Italiei şi Spaniei).
Francezul Bernard Hinault a condus detaşat plutonul cicliştilor la nivel mondial la începutul anilor ’80, cu cele zece trofee ale celor mai puternice competiţii cicliste, deţinând astfel cel de-al doilea palmares din istoria sportului cu pedale.
„Bernard nu suportă cuvântul eşec”, spunea soţia sa Martine, care l-a susţinut în aventurile sale sportive.
Personalitate carismatică, Bernard Hinault era renumit pentru abilităţile sale de conducere şi dedicarea completă asupra profesiei pe care şi-a ales-o.
Când Hinault şi-a făcut debutul în 1974, belgianul Eddy Merckx, considerat cel mai mare ciclist din toate timpurile, era la apogeul carierei.
Bernard Hinault s-a născut la 14 noiembrie 1954, în localitatea bretonă Yffiniac. Când a luat examenul de certificare şcolară, părinţii lui i-au oferit în dar o bicicletă.
A început să se plimbe pe bicicletă împreună cu unul dintre verişorii săi, pasionat de ciclism, şi şi-a dat seama în curând că asta vrea să facă în viitor.
După o carieră de amator de succes, a semnat cu echipa ciclistă Gitane-Campagnolo pentru a deveni profesionist în 1975.
Bernard Hinault a străbătut urcuşul spre marea performanţă alături de antrenorul Cyrille Guimard, care întrezărise în tânărul şi robustul breton (1,73 m şi 66 kg) un potenţial campion.
Cu două victorii obţinute în 1977 în cursele clasice de primăvară – Gand-Wevelgem şi Liege-Bastogne-Liege, cariera lui Bernard era lansată spectaculos încă de la 22 de ani.
În anul următor a învins în Turul Franţei, la prima sa participare în Marea Buclă.
„Pe mine nu m-a surprins victoria lui Bernard, pentru că ştiam că este un luptător şi îi place să se întreacă cu cei mai puternici. Înainte de a debuta în ciclism fusese boxer şi totdeauna căuta KO-ul”, afirma antrenorul Guimard.
Din 1978 până în 1983, Hinault, irezistibil la contratimp, a făcut legea în ciclism, câştigând patru tururi ale Franţei, Campionatul Mondial de fond, Paris-Roubaix, şi cursa Liege-Bastogne-Liege, pe vânt şi ninsoare.
În 1983 s-a accidentat şi a suportat o intervenţie chirurgicală la genunchi, dar s-a refăcut repede.
A fost învins de compatriotul său Laurent Fignon în Turul Franţei, pe care l-a câştigat însă a cincea oară în 1985, fiind foarte aproape de a şasea victorie în 1986, când a terminat învingător americanul Greg Lemond.
Ulterior, s-a retras din activitatea competiţională, devenind antrenor, organizator de curse cicliste şi membru în Comitetul de organizare a Turului Franţei.
Bernard Hinault a apărut şi în filmul La grande boucle (2013), alături de Élodie Bouchez şi Clovis Cornillac.
Sursa: Agerpres
