„Se rândueşte o comisiune compusă de DD profesori la facultatea de ştiinţă Fălcoianu, Bacaloglu, Orăscu, Marin şi D. Berindei, D. Melic, DD Vairah, Bonnet, Costinescu, Iorceanu, Lupulescu, Capuţineanu, pentru a cerceta aceste invenţiuni cu rugăminte a face raport, cerânduli-se să se întrunească în localul şcoalei militare pentru a examina lucrările petentului”.
La 27 mai Bacaloglu raportează că, „d. inventoru nu s-a arătatu, în ziua destinată pentru aceasta şi nici până astăzi, spunând… cestiuni de felul acesta, ca a electromotoriloru cu effectu ceva mai însemnatu şi a dirigerii aerostateloru, aparţin astăzi mai multu de domeniulu chimereloru, de cât la allu realităţii, de vreme ce este demonstratu că în starea actuală a cunoştinţelor positive, soluţiunea acellor probleme este imposibilă”.
Nu am mai găsit şi alte informaţii despre acest „caz’”, dar, la 25 mai, ziarul Românul publică un decret regal prin care elevii clasei superioare din şcoala militară se înalţă la gradul de sub-locotenenţi, în mai multe corpuri de armată.
Dintre aceştia: „În corpulu flotilei – Movilă Nicolae” (singurul repartizat corpului flotilei), mai mult ca sigur tocmai acel Nicu Movilă care publica cererea sa către ministru – la 15 Aprilie 1866 – şi despre care prof. Bacaloglu raporta că nu s-a prezentat să-şi susţină invenţiunile în faţa comisiei rânduite în acest scop.
Sursa: ing. Ioan Vasile Buiu, 1873: Primele ascensiuni aerostatice, cu om la bord, în București
