Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Boala care a răpus-o pe prima regină a României acum 105 ani
Articole online

Boala care a răpus-o pe prima regină a României acum 105 ani

După moartea regelui Carol I, pe 27 septembrie 1914, regina Elisabeta s-a retras la mănăstirea de la Curtea de Argeş, unde a încetat din viaţă, la 18 februarie 1916, în urma unei duble pneumonii. A fost înmormântată alături de Carol I, la Curtea de Argeş.

A înfiinţat în 1893, Societatea Regina Elisabeta, care trata anual circa 17.000 de pacienţi, distribuia medicamente gratuite şi monitoriza starea familiilor nevoiaşe.

Au mai fost înfiinţate: Policlinica Regina Elisabeta (1895), care oferea consultaţii gratuite săracilor; azilul pentru orbi Regina Elisabeta (Vatra Luminoasă, 1909), unde cei cu deficienţe de vedere beneficiau de asistenţă medicală şi socială gratuită.

În 1882, a înfiinţat o şcoală la Sinaia şi a inaugurat o a doua şcoală primară în cătunul Izvor (1899-1905).

A avut inspiraţia şi iniţiativa de a identifica uriaşul potenţial al meşteşugurilor româneşti.

Apreciind portul naţional românesc, regina Elisabeta îl purta adesea şi încuraja doamnele din suita sa să facă la fel.

În cadrul complexului Peleş, a organizat Atelierele de Artă şi Meşteşug.

A încurajat, de asemenea, dezvoltarea industriei locale, contribuind astfel şi la emanciparea socială a femeii române.

Au apărut Societatea Concordia, înfiinţată pentru a favoriza dezvoltarea industriei textile; Societatea Furnica, prin care a încurajat industria produselor destinate consumului casnic; Societatea Munca (1885), oferea serviciu la domiciliu femeilor din popor, infirmelor, văduvelor, casnicelor; Societatea Ţesătoarea (1905) şi condusă personal de Regină a încurajat cultura de viermi de mătase din România.

În 1912, la Berlin, regina a organizat expoziţia „Femeia în artă şi meşteşuguri”, presa occidentală atribuindu-i articole pozitive.

A sprijinit şi a încurajat tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse.

În cadrul grupului de artişti pe care l-a format, i-a sprijinit financiar pe Nicolae Grigorescu şi pe Vasile Alecsandri.

La îndemnul celui din urmă, a început să scrie versuri şi astfel, în 1880, i-a apărut, sub semnătura Carmen Sylva, volumul de debut – „Safo Hammerstein şi Furtuni”.

În martie 1898, l-a cunoscut pe tânărul muzician George Enescu, care a mers la Sinaia în fiecare vară, până în 1914.

Opera scriitoarei Carmen Sylva cuprinde o mie de poezii, 90 de nuvele strânse în patru volume, 30 de opere dramatice şi patru romane. A fost tradusă în limba română de Mihai Eminescu, George Coşbuc, Mite Kremnitz şi Adrian Maniu.

Talentată pictoriţă, regina şi-a ilustrat câteva dintre volume.

A lăsat miniaturi, portrete în cărbune şi o superbă Evanghelie cu ilustraţii făcute de ea, pe pergament.

A publicat unele dintre volumele sale în ediţii succesive.

În 1881 a devenit membră de onoare a Academiei Române.

A fost distinsă de Academia Franceză cu premiul „Botta” în 1888, pentru volumul de versuri „Cugetările unei Regine”.

 

Sursa: Agerpres

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pagini: 1 2

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA