Descoperirea lui Ötzi, ca mai toate marile descoperiri, a fost întâmplătoare. La începutul anilor ’90, turiștii germani Helmut și Erika Simon au dat peste rămășițele bărbatului în munți, la o altitudine de peste 3200 de metri, undeva la granița dintre Austria și Italia.
Având în vedere altitudinea și locul unde l-au găsit, au presupus că este vorba de un alpinist sau schior care murise de cur\nd. Nici prin gând nu le-ar fi trecut ce avea să urmeze.
O descoperire senzațională
De altfel, cadavrul era destul de bine conservat. Pielea îi acoperea încă oasele, iar brațul stâng era răsucit sub corp. Datarea cu carbon a arătat, însă, că Ötzi a trăit în urmă cu 5.300 de ani.
Folosind mostre de țesut, experții au estimat că bărbatul ar fi murit între 3239 și 3105 î.Hr. Corpul său și obiectele pe care le avea cu el erau incredibil de bine conservate.
O investigație aprofundată a corpului Ötzi a scos la iveală faptul că bărbatul avea un vârf de săgeată în umăr când a murit.
Paul Gostner, unul dintre specialiștii implicați în studierea lui Ötzi, a sugerat că ar moartea ar fi putut surveni din cauza pierderii de sânge.
„Este imposibil să spunem dacă a fost ucis din greșeală sau în război sau din alt motiv. Putem spune doar că nu a fost o sinucidere.”
Valul inexplicabil de morți
În timp în presă au început să se răspândească și zvonuri despre blestemul lui Ötzi.
Ideea a apărut după ce mai mule persoane implicate în descoperirea, recuperarea și analiza ulterioară a cadavrului au murit, multe în accidente.
Rainer Henn, un criminalist de la Universitatea Innsbruck, omul care a pus rămășițele înghețate ale lui Ötzi într-o pungă pentru cadavre, a avut un accident de mașină mortal în timp ce mergea la o convenție pentru a vorbi despre Ötzi. Accidentul a avut loc la numai un an după descoperitârea cadavrului vechi de 5300 de ani.
Kurt Fritz, cel care a organizat transportul rămășițelor lui Ötzi, a fost ucis într-o avalanșă în 1993, la doi ani după ce Ötzi a fost descoperit. A fost singurul membru al expediției care a murit în timpul avalanșei.
Helmut Simon, cel care l-a descoperit pe Ötzi, a dispărut în Alpi în octombrie 2004. Căutatorii au avut nevoie de opt zile pentru a-i găsi cadavrul.
Dieter Warnecke a condus o echipă de căutare pentru a-l găsi pe Helmut Simon când a dispărut, dar nu a avut nicio legătură cu Ötzi. Cu toate astea, a avut un atac de cord fatal la numai câteva ore după înmormântarea lui Simon.
În anul următor, 2005, Konard Spindler, cel mai important expert Ötzi din lume, a murit din cauza complicațiilor sclerozei multiple.
The Independent a raportat în 2005, la scurt timp după moartea sa, că era la curent cu presupusul blestem și ar fi spus: „Cred că e o mizerie. Totul este o invenție a presei.”
Rainer Holz, omul care a filmat scoaterea lui Ötzi din mormântul său de pe munte, a făcut un documentar pe această temă. A murit din cauza unei tumoari pe creier la scurt timp după ce a terminat filmul.
A șaptea așa-numită „victimă”, doctorul Tom Loy, a câștigat recunoașterea internațională pentru munca sa referitoare la Ötzi. El este cel care a găsit sânge aparținând a nu mai pușâțin de patru persoane pe obiectele descoperite lângă cadavru. Dr. Loy a fost găsit mort la domiciliul său din Brisbane în noiembrie 2005.
Oricât de tare ne-ar putea impresiona aceste morți în serie, trebuie să știm un lucru.
Sute de persoane au fost implicate în recuperarea și analiza ulterioară a cadavrului lui Ötzi. De murit au murit, însă, numai cîțiva, un procent mic, conform calculelor făcute de experții Muzeului de Arheologie din Tirol de Sud.
Trupul și lucrurile lui Ötzi rămân expuse la Muzeul Tirolului de Sud din Bolzano, Italia. Site-ul muzeului raportează în jur de 300.000 de vizitatori care călătoresc în fiecare an pentru a svedea rămășițele pămîntești ale „Omului Ghețurilor”, care sunt păstrate la o temperatură constantă de -21,2 ℃, scrie Daily Express.
