Este vorba de un blestem teribil, care cheamă o sumedenie de demoni să îi provoace rău unui dansator pe nume Manna. Acesta se pare că urma să evolueze în cadrul unui concurs, în faimoasa arenă din orașul Cezarea Palestinei din Israel, întemeiat de Irod cel Mare în anul 25 î.Hr.
Faptul că tableta a fost descoperită în ruinele unui teatru atât de important sugerează că Manna „trebuie să fi fost un artist celebru iar premiul trebuie să fi fost considerabil, fără a mai pomeni despre faima și reputația care erau în joc”, spune Attilio Mastrocinque, profesor de istorie romană la Universitatea din Verona, traducătorul inscripției.
Persoana care îl blestema pe Manna nu se juca: „Legați-i picioarele, împiedicați-i dansul lui Manna”, erau implorați demonii. „Legați-i ochii, mâinile, picioarele, ca să-l încetinească pe Manna când va dansa în teatru.”
Dușmanul artistului cheamă în ajutor mai mulți zei, printre care pe Thoth, o divinitate antică egipteană a înțelepciunii și magiei. El îi invocă și pe demonii pământului, pe demonii subpământeni, ai mării, ai râurilor, ai izvoarelor…” pentru a-i face rău lui Manna.
„Chinuiți-l, întunecați-l, legați-l, legați-i amândoi ochii… Să se miște mai încet și să-și piardă echilibrul” și „să fie încovoiat și dizgrațios”.
Tableta cu blestemul a fost descoperită de o echipă de arheologi italieni în 1949, dar conținutul său a fost greu de descifrat. Dar foarte recent, Mastrocinque a reușit această performanță, folosindu-se de o metodă numită Reflectance Transformation Imaging (RTI). Cu ajutorul RTI, un program de computer creează multe fotografii ale artefactului, luate din diferite unghiuri de cădere a luminii, pentru a crea o imagine mai clară.
Tableta respectivă datează din secolul VI d.Hr., o epocă în care Cezareea Palestinei se afla sub ocupație bizantină. Dată fiind perioada, crede Mastrocinque, este posibil ca Manna și autorul blestemului să se fi aflat în tabere rivale.
În imperiul bizantin, participanții la competițiile de dans sau de altă natură se împărțeau în două echipe – „albastră” și „verde” – iar concurența între acestea putea fi acerbă, sfârșind uneori cu încăierări publice. Cam cum se întâmplă astăzi la meciurile cu miză mare.
Indiferent de motiv, mai trebuie remarcată lungimea blestemului, care numără nu mai puțin de 110 rânduri.
Deși religia oficială a imperiului bizantin era creștinismul, iar creștinii nu îl recunosc pe Thoth sau alte zeități păgâne, nici nu acceptă recurgerea la blesteme, în practică tăblițele cu astfel de blesteme erau destul de răspândite, afirmă Mastrocinque. Mai mult, odată cu trecerea timpului, devin din ce în ce mai lungi și mai elaborate.
„Această tăbliță și multe altele apărute către sfârșitul perioadei imperiale și începutul Evului Mediu confirmă că creștinarea imperiului roman nu a făcut să dispară artele malefice ale magiei. Dimpotrivă, acestea sunt din ce în ce mai răspândite și mai sofisticate.”
Tăblița cu blestemul împotriva lui Manna se află acum la Muzeul Arheologic din Milano.
