Beizadeaua lui Caragea Vodă îi inspiră pe lăutari să compună cântecul Curvă ai fost, curvă să fii / La mine să nu mai vii!

 

Lui Vodă Caragea și fiului său, beizadeaua Costache, li se dusese vestea de mari afemeiați ce nu se dădeau îndărăt de la nimic pentru a-și atinge țintele.

Vodă, când i se punea pata pe o nevastă, îi trimitea soțul „într’o slujbă depărtată, la trebuință îl și surghiunea, și atunci lua cu dânsul câțiva arnăuți și se introducea la femeia pacientului cu voie, fără voie”, scrie Ion P. Licherdopol în volumul  „Bucureștii”publicat la1889.

„Beizadea Costachi, tânăr frumos, nu avea altă ocupație decât să scoată din fire pe cucoanele tinere și plăcute. El se înhăitase cu câțiva feciori de boieri și băteau mahalalele ziua și noaptea.

O dată, fiind urmărit de bărbatu’uneia din conchistele sale, cu care se plimba în trăsură, și văzându-se strâmtorat de aproape, scoate pistolul și trage să împuște pe soțul trădat; glonțul nimerește în unul din caii lui, calul cade din ham și beizadeaua scapă cu chica de topor.

A doua zi femeia adulteră erea isgonită de sub streașina conjugală și lăutarii improvizau cântecul: Curvă ai fost, curvă să fii, / La mine să nu mai vii!”, mai aflăm de la Ion P. Licherdopol.

Citește și Intrarea lui Caragea Vodă și a ciumei în București

Astea se întâplau în ciuda Codului penal al lui Caragea însuși care legifera: „Cine preacurvește cu muiere măritată să se osândească la surghiunie în soroc de doi ani”.

Răzbunarea soților

Ion P. Licherdopol ne spune și cum se răzbunau soții încornorați: „Măcelarii luaseră obiceiu să umfle pe galanți cu teava ca pe berbeci și-i trimiteau acasă în căruță. Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de tejghea.