Bas-boierul Filipescu îi dă să bea lăutarului Ochi-Albi un pahar de vin plin cu galbeni. Vodă Bibescu petrece cu Bonjuriștii

 

La ora două noaptea pe 1 ianuarie 1843, Adolphe Billecoq, agentul guvernului francez la București, se afla la masa bas-boierului Iordachi Filipescu, care îl invitase să asiste la o autentică serbare românească a Anului Nou.

Bas-boierul Filipescu era unul din puținii păstrători ai tradițiilor vechi românesti.

Purta vechiul costum boieresc, fuma narghilea și primea prietenii în camera cu divane, unde stăteau numai bărbații.

Taraful lui Ochi-Albi cânta pentru boieri, iar toți lăutarii, ca să respecte principiile gazdei, au venit îmbrăcați în vechile și fastuoasele lor costume și cântau romanțele vechi cu of-of-of-uri atât de prelungite, că îți sfâșie inima.

La masa aceasta, unde se perindă numai bucate tradiționale, e și pictorul Charles Doussault, căruia îi datorăm gravurile ce ilustreaza acest articol, pe care el le-a publicat, în 1848, în L’Illustration.

La sfârșitul mesei, vine plăcinta preparată dupa rețetele cele mai vechi: cu carne, cu brânză de oi, cu brânză de vaci, cu caimac și cu varză.

Iar fiecare găseste câte un răvaș, compus chiar de soția gazdei.

Răvașul e un soi de epigramă aruncatä la întâmplare în foile plăcintei. Toată lumea citește, face haz, comentează răvașele găsite.

Apoi Ochi-Albi face o cântare pentru fiecare boier în parte, urându-i toate fericirile.

O adevărată ploaie de galbeni cade asupra läutarului. Fiecare boier se întrece să-și arate calitățile de țintas, aruncându-i galbenii în gura cămășii.

Ultimul, bas-boierul Iordachi Filipescu, umple un pahar cu galbeni, toarnă vin deasupra și-l dă lăutarului să bea.

În aceeași noapte, în Palatul Domnesc, are loc o recepție, dată de Gheorghe Bibescu Vodă.

În frumoasele saloane, feeric luminate, ale fostei case Golescu, atmosfera e cu totul alta.

Aici primează costumele moderne, ale Bonjuriștilor, fracul și rochiile decoltate, ca în orice alt capitală din lumee occidentală.

Dar câte un boier tradiționalist se pierde cu costumul său fastuos în mulțimea de uniforme strălucitoare și de fracuri, croite dupa moda Parisulul și a Vienei.

Numai servitorii sunt îmbrăcați în costume orientale cu turbane în cap si fustanale.

Pentru această recepție, ard în sfeșnice, ca și în lustrul mare din mijlocul saloanelor, câteva sute de lumânări de ceară, care lumineaza feeric Palatul.

La ora 12 se servește supeul care dureaza pâna la 3 noaptea…

Iată de ce, începuse anul 1843 cu atâta belsug, încât acum simțea mahmură pana cu care scria raportul său obișnuit bietul domn Billecoq.

Adolphe Billecoq oftă si se gândi cu dor la noul restaurant al vegetarienilor, deschis de câteva luni pe Champs Elysées, la Paris!

 

Sursa: Ilustrațiunea Română din 1 ianuarie 1938