Paracelsus a fost primul care a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific.
A studiat medicina populară, a descris unele boli profesionale, printre care cele ale minerilor.
Phillippus Paracelsus, cum își spunea Theophratus, s-a născut la 10 noiembrie/17 decembrie 1493, la Einsiedeln, în apropiere de Zurich.
De la tatăl său, Wilhelm Bombast von Hohenheim, care era medic, a primit primele noțiuni de chirurgie și medicină.
La 16 ani începe să studieze la facultatea de medicină a Universității din Basel, apoi la Viena unde, în 1510 obține titlul de absolvent, „Baccalaureus” în medicină, iar în 1516 obține doctoratul în medicină la Universitatea din Ferrara, cam pe vremea când studia acolo și Copernic.
Paracelsus a mai fost instruit și de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiți maeștri în magie, alchimie și astrologie.
Sub îndrumarea acestuia, i-au fost cultivate înclinațiile sale spre științele și practicile oculte, devenind unul dintre primii alchimiști ai Evul Mediu.
A fost profesor universitar la Basel.
Personaj emblematic al Renaşterii, şi-a fundamentat practica terapeutică pe concepţia unei corespondenţe între lumea exterioară (macrocosm) şi componentele organismului uman (microcosm).
Este iniţiatorul iatrochimiei prin utilizarea în tratamentul bolilor a unor medicamente realizate prin sinteză chimică.
Opera sa teologică a influenţat mistica protestantă germană şi teosofia din secolele VII-VIII.
Promotor al observaţiei clinice şi al experimentului terapeutic, a recomandat folosirea apelor minerale şi utilizarea largă a medicaţiei chimice, îndeosebi a preparatelor metalice şi mai ales a mercurului.
Este cunoscut și pentru faptul că a dat numele zincului numindu-l zincum și este recunoscut ca primul botanist sistematic
Piatra filozofală
Acuzat de alcoolism și de dezinteres în ceea ce privește ceremoniile religioase, în realitate el se vedea a fi un Doctor ale Sfintelor Scripturi, Doctor al Divinității, pe scurt, D.D., considerând credința religioasă ca un proces intim care se cultivă în propria conștiință și nu în public.
Cercetările întreprinse de Paracelsus în vederea obținerii pietrei filozofale, o substanță care se presupunea că în atingerea cu alte metale le poate preface în aur, dar mai era considerată și panaceu, elixir, licoare care avea puterea, potrivit concepției alchimiste, de a vindeca toate bolile și de a dărui tinerețe veșnică.
Deși nu a avut nici el, succes cu piatra filozofală, în studiile sale în laborator Paracelsus a introdus pentru prima oară aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oțet și pilitură de fier și a sintetizat eter etilic din etanol și acid sulfuric (vitriol).
