Dar când oamenii poliţiei dădură a-i verifica declaraţia, bancherul îi rugă să rămână afară şi să-l creadă pe cuvânt. Aceştia se supuseră.
Nu mică fu însă mirarea lumii văzând că din acest moment părintele care dăduse dovadă de atâta dragoste nu s-a mai întors niciodată la mormânt.
Curiozităţile se concentrară în jurul casei din str. Aristotel, unde bancherul ducea o viaţă retrasă împreună cu soţia sa şi cu un copil de opt ani, după ce concediase toţi servitorii, cu excepţia unei femei bătrâne, care-1 slujea de vreo treizeci de ani.
Vecinii începură a observa curând mişcări stranii în casa lui Vogassari. În fiecare noapte după ora unu şi până spre ziuă, transparentele veneţiene ale ferestrelor de la etajul al doilea filtrau o lumină albastră.
Casa, care altădată fusese un centru de petrecere al tineretului atenian, devenise acum tăcută ca un mormânt, cu uşile şi ferestrele veşnic închise.
Vecinul curios
Un vecin se urcă pe o scară în vârful unui stâlp de telegraf şi scena, ce-i apăru înaintea ochilor privind pe fereastra luminată în albastru, avu darul să-l uluiască.
Tatăl, mama şi fratele moartei stăteau în jurul unui coșciug şi cântau imnuri religioase sub conducerea unui preot. După terminarea acestei ceremonii se auziră notele vioaie ale unui fox-trot american, ce se amestecau cu un zgomot de suspine.
Martorul acestei lugubre ceremonii se duse direct la poliţie şi ceru să se ia măsuri pentru împiedicarea unui asemenea sacrilegiu.
Dar Vogassari era un personaj prea important, aşa că poliţia se abţinu de la orice intervenţie…
Lucrurile continuară astfel timp de patru ani.
Către sfârşitul lui august 1933 se împlineau patru ani de la moartea Minicăi.
Toată ziua de vineri bancherul o petrecu la biroul său. Sâmbătă telefonă unuia din vice-preşedinţii săi spunând să nu fie deranjat, iar duminică, ziua celei de a patra comemorări şi exact la ora când fata a încetat din viaţă, Vogassari muri.
Medicul familiei se grăbi să întocmească un certificat prin care atribuia moartea unei boli a inimii, dar autorităţile observând strania coincidența celor două morţi, ordonă facerea unei autopsii. Se descoperi o otrăvire lentă.
Prietenii mortului îşi amintiră atunci că, pe când era în viaţă, acesta comandase tot felul de ierburi exotice.
