Evident, cenzura comunistă a fost la datorie şi a mirosit rapid urma de pericol existentă în acea producţie. Încă de la început, numele ales pentru film a sunat ciudat pentru cerberii cenzurii. Titlul din scenariu, „Cu mâinile în grâu”, nu se potrivea cu idealurile socialiste întrucât lăsa senzaţia unui furt.
În cele din urmă au fost 18 ajustări ale filmului, care fost vizionat de câteva ori într-un cinema de cartier doar pentru a justifica banii investiţi, cum era cutuma acelor vremuri. Apoi a urmat topirea şi s-a considerat că pelicula în care rolurile principale au fost jucate de Dorel Vișan şi Magda Catone a dispărut pentru totdeauna. Undeva, sus, cineva avea alte planuri, însă…
Destinul a ţinut cu filmul Baloane de curcubeu
„În cea de-a cincea zi a Astra Film Festival 2017, la Sibiu vor fi prezenți actorii Dorel Vișan și Magda Catone. Alături de regizorul Iosif Demian, care vine la Sibiu tocmai din Australia, cei trei vor participa la lansarea oficială a filmului Baloane de curcubeu, un lungmetraj filmat în 1982, dar care nu a mai apucat să treacă de cenzura comunistă și care, multă vreme, a fost considerat distrus în totalitate.
Cu excepția unei copii recuperată într-un mod aproape miraculos. Acțiunea filmului Baloane de curcubeu are loc într-un sat de la marginea Dunării, unde CAP-ul este condus de Ene Lelea, interpretat de Dorel Vișan. Personajul acestuia, trecut de prima tinerețe, decide să își vadă și de propria viață și să se așeze la casa lui.
Și-o alege drept mireasă – spre invidia celorlalte mândre din sat – pe Lia, al cărei rol este jucat de Magda Catone, dar care iubește pe altcineva, un tânăr tocmai ieșit din pușcărie, unde a fost trimis după ce a fost prins împușcând o căprioară. Iar cum nici în vremea comunismului iubirea nu cunoaște îngrădire, la două zile după nuntă Ene Lelea este părăsit pentru tânărul care e și sărac, pe deasupra.
Un zbir şi un prost… Ceauşescu, oare?
În comedia care îmbracă adesea lungmetrajul, președintele de CAP, un fel de far călăuzitor al întregului sat, încearcă să înțeleagă de a fost lăsat de căruță. «Cum e președintele vostru, tovarășe?», întreabă un ziarist, la finalul filmului. «E un zbir și un prost, tovarășe», este răspunsul dat tot de președintele de CAP.
Iar această replică de la final, care – în viziunea cenzurii din acele vremuri – putea face trimitere la președintele Nicolae Ceaușescu a fost doar unul din motivele care au dus la ample sesiuni de cenzură. Inițial i-au schimbat titlul. Apoi, l-au schimbat cu totul
Filmul regizat de Iosif Demian a fost cenzurat de la bun început, deoarece în viziunea cenzorilor, titlul din scenariu – Cu mâinile în grâu – nu se potrivea, făcând aluzie la furt. Cenzura specifică timpurilor s-a lungit, însă, extrem de mult și după ce filmările s-au încheiat.
Ouă proaspete la barul din sat
Umorul prin care este surprins absurdul vieții din satul comunist nu este deloc pe placul celor care realizează vizionările. Rând pe rând, echipa filmului Baloane de curcubeu primește tot felul de procese-verbale de la diferite echipe de vizionare care cer eliminarea scenelor în care apare noroiul de pe ulițe, cozile la butelii sau sărăcia vremurilor, ilustrată prin faptul că la barul din sat erau acceptate ca monedă de schimb și ouăle proaspete.
După a 12-a sesiune de vizionări, regizorului Iosif Damian i s-a cerut să refacă negativul, tăiat și re-montat de atâtea ori. Această versiune cu numărul 13, însă, nu mai apucă să fie vizionată la momentul programat. Cele nouă bobine cu filmul acestei variante zac o vreme în biroul proiecționistului, apoi ajung în dulapul regizorului.
Recomandările cenzurii pentru cei care au realizat filmul
Vizionările cenzurii se opresc o vreme, sunt reluate un an mai târziu până când, în cele din urmă, sistemul obosește să mai lupte cu filmul lui Damian și cere topirea acestuia. Din motive birocratice – trebuiau justificate, totuși, costurile – este realizată o a 18-a versiune în care sunt adăugate scene, tăiate multe altele, astfel încât filmul nu mai are nicio legătură cu ceea ce a gândit regizorul. Într-un cinema de cartier, filmul are parte de câteva proiecții, după care numele îi dispare din cinematografia românească.
Norocoasa copie cu numărul 13
În 1985, Iosif Demian, cel care se anunța a fi unul din marii regizori ai cinematografiei românești, având deja un film în selecția oficială Un Certain Regard, părăsește țara. După doi ani, ajunge în Australia, la Sidney, unde devine profesor de imagine, şef de catedră în cadrul Şcolii Naţionale de Film şi Televiziune. După Revoluție, Damian se reîntoarce în țară și – printr-un miracol – află că versiunea cu numărul 13 a Baloanelor de curcubeu a fost recuperată din dulapul său.
O recuperează, o transportă în Australia unde filmul este atacat, la propriu, de o ciupercă. Reușește, totuși, să digitalizeze versiunea care, de atunci, a mai fost proiectată în două rânduri unor studenți români”, se arată pe turnulsfatului.ro.
