Ajunge la o mănăstire din Decapole, la egumenul Simeon, un frate al mamei sale. Aici a rămas timp de 14 ani.
Se va retrage într-o peșteră, unde va auzi o chemare de la Dumnezeu – care l-a îndemnat să părăsească peștera că să poată fi de folos și altora. Petrece o iarnă într-o mănăstire din Efes, ajunge în orașul Proconez, apoi la Enos, în Macedonia.
De aici va fi prezent în Tesalonic, unde este găzduit într-o mănăstire de către egumenul Marcu.
Împreună cu un călugăr de aici, se îndreaptă spre Roma. Au mers pe uscat până la Corint, în sudul Greciei. Se îmbarca pe o corabie și ajunge la Roma.
Avea o putere deosebită asupra demonilor. Multe persoane stăpânite de duhuri necurate au fost vindecate în urmă rugăciunilor cuviosului Grigorie.
În ciuda bolii de care suferea, Grigorie pleacă din Tesalonic la Constantinopol pentru a se întâlni cu unchiul sau eliberat din temniță (fusese închis pentru că nu se arătase un luptător împotriva icoanelor). Trece la cele veșnice la 20 noiembrie 842.
Moaștele sale au ajuns în țară noastră datorită banului Barbu Craiovescu, care le-a cumpărat în 1498 și le-a așezat în Mănăstirea Bistrița, din județul Vâlcea.
Troparul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul. Glasul 3
Chip te-ai făcut înfrânării şi prin Dumnezeiescul Duh pe toţi i-ai luminat. Alergarea dreptei credinţe o ai săvârşit şi cu învăţăturile lumea ai luminat şi ai mustrat cugetele celor rău credincioşi, Părinte Cuvioase Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
Condacul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul. Glasul 3
Fecioara astăzi…
Soare luminos pe tine Biserica te cunoaşte, care cu podoabele faptelor bune şi cu razele tămăduirilor pe toţi luminezi, a lui Hristos slugă. Pentru această prăznuim Dumnezeiască pomenirea ta şi cinstim nevoinţele tale, Preafericite Părinte, Înţelepte Grigorie.
