De la 7 până la 13 ani a crescut la un orfelinat din Sibiu, unde nu a putut suporta disciplina militară, fiind rău văzut, bătut şi flămânzit.
Acolo a făcut 6 clase primare.
După, a intrat ucenic, învăţând lăcătuşerie.
Trei ani spunea că a muncit 14-16 ore pe zi, până când în 1914 a ieşit lucrător calificate.
Prost la carte
În şcoală nu era bun la lecţii, în schimb a citit mult. În 1915 a intrat la calea ferată la Braşov, fiind încorporat, deşi avea doar 17 ani.
Nu cunoştea socialismul, dar în urma bătăliei de la Volhin, din 21 septembrie 1916, unde au murit 15.000 de oameni s-a întrebat: Pentru ce?
În octombrie 1918 a fugit după front la Budapesta, unde a participat la demonstraţiile pentru pace.
A reintrat în armată ca să apere Ardealul contra României, în armata secuiască.
Acolo a primit un ordin secret potrivit căruia fiecare soldat putea să omoare comunişti fără nicio consecinţă.
A aflat ce e comunismul
Aşa şi-a dat seama că comuniştii trebuie să fie oameni care luptă pentru popor.
A aflat de la nişte muncitori din Satu Mare ce e comunismul şi i-au explicat că armata secuiască este contrarevoluţionară, aşa că a părăsit-o deşi avea un salariu bun, mâncare, dormit şi îmbrăcăminte şi a devenit şomer, ca să poată devein communist.
N-a fost primit nici în sindicat, nici în partid.
După ce proletariatul maghiar a luat puterea şi Ungaria a devenit sovietică, în martie, a devenit soldat roşu.
În mai 1919 a căzut prizonier la români.
A fost dus la Braşov de unde a fugit în satul său Sincaltona din judeţul Treiscaune.
După înabuşirea revoluţiei maghiare a reuşit să reintre la CFR-Braşov.
În septembrie a intrat în sindicat şi în Partidul Socialist.
A început să citească literatură marxist-leninistă, iar în 1922 a contribuit la trecerea partidului Socialist la Partidul Comunist.
În 1923 a devenit preşedintele Partidului Comunist Braşov, care a existat legal până la sfârşitul lui 1924, când în decembrie a fost arestat pentru tipărira de manifeste.
Prima cădere
Luca socotea că “la această primă cădere la Siguranţă nu am avut purtare cele mai bună, nu din cauza fricii de bătăi fiindcă eram gata oricând să sacrifice şi viaţa pentru cauza revoluţiei, dar mai bine zis am fost educat greşit”.
A tras învăţminte multe, iar de atunci de câte ori a mai fost arestat nu a mai recunoscut nimic.
Pentru că a fugit de la proces, fiind condamnat în lipsă la 10 ani de închisoare. Pe 6 decembrie 1925 a fost prins şi internat la Jilava.
Avea să fie eliberat peste 3 ani.
În iulie 1928 a fost trimis în URSS şa Congresul al IV-lea al PCR, care s-a ţinut la Harkov.
A fost ales membru al CC al PCR.
În 1929 a fost trimis la Comintern, stând două luni jumătate la Moscova.
Înșelat de dușmanii partidului
La întoarcere în ţară “din nenorocire în partidul nostru a izbucnit o luptă fracţionistă “fără de principiu” cum a fost caracterizată de Comintern. Com. Central s-a rupt în două şi nici eu n-am fost capabil de a judeca bolşeviceşte şi am mers alături de o grupă fracţionistă (LUXIMIN RUDOLF) şi am săvârşit greşeala cea mai mare că am lăsat ca lupta fracţionistă să pătrundă şi în sindicate (…)
M-am lăsat înşelat de duşmanii partidului de Pauker şi Dori Goldştein”.
În 4 aprilie 1940 a fost arestat când încerca să treacă ilegal graniţa în URSS ca să meargă la Comintern.
La intrarea Armatei Roşii în Cernăuţi a fost eliberat.
