În Pactului Tripartit se menţiona dorinţa celor trei puteri de a colabora pentru instaurarea şi menţinerea „noii ordini” în Europa şi Asia.
Se recunoştea Germaniei şi Italiei „dreptul” de a institui „noua ordine” în Europa, iar Japoniei în Asia răsăriteană.
De asemenea, era prevăzută obligaţia de ajutor reciproc pe plan politic, economic şi militar în cazul în care una dintre părţile contractante ar fi atacată de o putere care nu participa la războiul european sau chino-japonez.
Articolul 1 al Pactului Tripartit menţiona că „Japonia recunoaşte şi respectă conducerea de către Germania şi Italia a operei de creare a unei noi ordini în Europa”, iar în Articolul 2 se arăta că „Germania şi Italia recunosc şi respectă conducerea de către Japonia a operei de creare a unei noi ordini în marele spaţiu răsăritean Asiatic”.
„Germania, Italia şi Japonia sunt de acord să colaboreze pe baza fixată mai sus. Ele îşi asumă în continuare obligaţia de a se sprijini una pe alta prin toate mijloacele politice, economice şi militare, în cazul când una dintre cele trei Părţi Contractante este supusă agresiunii din partea vreunei puteri, care în prezent nu participă la războiul european şi în conflictul chino-japonez”, menţiona Articolul 3 al Pactului, potrivit lucrării „Relaţii internaţionale în acte şi documente (1939-1945)”, autori Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe Bădescu.
Pentru îndeplinirea tratatului urmau să fie create de îndată comisii tehnice comune, ai căror membri erau numiţi de către guvernele Germaniei, Italiei şi Japoniei.(Articolul 4).
Potrivit Articolului 5, Germania, Italia şi Japonia declarau că „acordul de faţă nu atinge în niciun fel statutul politic existent în prezent între fiecare dintre cei trei participanţi ai acestui acord şi Uniunea Sovietică”, iar conform Articolului 6 Pactul Tripartit intra în vigoare imediat după semnarea lui şi urma să fie valabil vreme de zece ani, din ziua intrării lui în vigoare.
La Pactul Tripartit au aderat, în acelaşi an, Ungaria (la 20 noiembrie), România (la 23 noiembrie) şi Slovacia (la 24 noiembrie), iar la 1 martie 1941 a aderat şi Bulgaria.
„Succesele militare şi politice ale hitleriştilor în Europa, ale italienilor în Africa şi ale japonezilor în Extremul Orient i-au determinat pe agresori să treacă, în toamna anului 1940, la împărţirea lumii şi la stabilirea colaborării militare în viitor.
Pactul Tripartit a fost semnat în prezenţa lui Hitler, la Berlin, la 27 septembrie 1940, de către împuterniciţii celor trei ţări agresoare: Joachim von Ribbentrop din partea Germaniei, contele Galeazzo Ciano din partea Italiei şi Kurusu din partea Japoniei”, se aminteşte în lucrarea „Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război Mondial”, Editura Politică, Bucureşti, 1971.
Sursa: Agerpres
