Evenimentul Istoric > Articole online > România regală > Atacurile banditești de pe șoseaua București-Chitila
Articole online

Atacurile banditești de pe șoseaua București-Chitila

La începutul anilor 1930, când Marea Criză făcea ravagii, împrejurimile Bucureștilor erau tot mai des teatrul atacurilor banditești.

Vagonul postal al trenului de Giurgiu fusese jefuit, iar mai mulți automobiliști fuseseră atacați de tâlhari la Otopeni, care fuseseră prinși, cu excepția șefului bandei, care deși identificat rușise să se ascundă.

După aceste evenimente, într-o marți pe la orele 9 și jumătate seara un automobil de piață, condus de șoferul Zenovie Miciulescu, se ducea spre Pitești, avându-l ca pasager pe Ștefan Antoniu, secretarul prefecturii Argeș.

Când a ajuns pe șoseaua București-Chitila, între kilometrii 7 și 8, a fost nevoit să oprească.

Drumul era barat cu un cablu, legat de stâlpii de lemn ce marcau șanțurile șoselei.

Pentru ca obstacolul să fie observat, tâlharii agățaseră de cablu bucăți de hârtie albă.

Odată mașina oprită, din șanț au ieșit doi inși care, după ce au tras în aer câte un foc de pistol, pentru a-i intimida pe călători, care au fost scoși din mașină și percheziționați.

La Antoniu au găsit 4.000 de lei.

La câteva minute a apărut un al doilea automobil în care se afla Constantin Niculescu, secretarul fabricii de zahăr din Chitila, împreună cu soția și copiii.

Niculescu avea 3.600 de lei în portvizit.

De abia terminară bandiții cu secretarul fabricii că un al treiela automobil, în care se găsea domnul Bistrițeanu, directorul aceleiași fabrici, a oprit în spatele celorlalte două

De la el, tâlharii s-au ales cu 20.000 lei.

După, bandiții au imobilizat victimele în șanț și au fugit peste câmp.

Cum-necum, păgubiții au reușit să se dezlege și nu s-au mai oprit până la secția 37 de Poliție, unde și-au vărsat oful.

Secția nu avea telefon, astfel încât autoritățile din Capitală au aflat după orele 3 noaptea.

O echipă condusă de judecătorul de instrucție Ionel Stănescu a început investigațiile.

Cum la locul faptei nu au găsit nicio dovadă, au mers în gara Chitila, unde casierul l-a descris pe un pasager care i se păruse suspect și care cumpărase un bilet pentru acceleratul ce pleca din București spre Iași la orele 10 și 5 minute seara, cam la o jumătate de oră după încheierea tâlhăriilor.

După semnalmentele date de casier, judecătorul Stănescu a tras concluzia că era vorba de capul bandei care operase la Otopeni.

Echipa de investigatori a mai ajuns la o concluzie interesantă: tâlharii de la Chitila așteptau o pradă mult mai bogată, în sumă de 2,5 milioane de lei, pe care un mare industriaș o ridicase de la bancă și care pleca cu banii spre Pitești.

Norocul industriașului și ghinionul bandiților a fost o pană de motor, așa că automobilul vizat a trecut prin punctul unde pândeau tâlharii cam la o oră după ce-i jefuiseră pe ceilalți drumeți.

 

Sursa: Dimineața din 23 aprilie 1931

Registration

Aici iti poti reseta parola