Așa a apărut scânteia cu care Obama a incendiat Orientul

 

Pe 26 august 1966, raisul (conducătorul) egiptean Gamal Abdel-Nasser îl spânzură pe Said Qutb (foto), ideologul Frăției Musulmane.

Acest eveniment marchează ruptura între tinerii ofițeri care au detronat monarhia în Egipt, în 1952, și confreria integristă care i-a ajutat; de acum încolo, islamiștii vor deveni opozanții cei mai aprigi ai armatei și ai politicienilor pe care i-au adus la conducerea țării.

Aflată la originea marilor mișcări islamiste de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, având și în prezent o uriașă influență în lumea întreagă (inclusiv în Occident), Frăția Musulmană a fost întemeiată în martie 1928, la Ismailia, un oraș din nord-estul Egiptului, de un învățător pe nume Hassan Al-Banna. Acesta nutrea ambiția de a restaura în țară un regim teocratic bazat pe Coran și sharia, legea islamică.

În acest scop, începe un vast program de convertire a maselor la modul de viață și principiile fondatorilor islamului. Acești strămoși fondatori („salaf” în arabă), sunt discipolii lui Mahomed și următoarele două generații. În anii 1980, ei vor da numele mișcărilor teroriste „salafiste” apărute din Frăția Musulmană.

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, confreria număra peste două milioane de adepți în Egipt. Ea avea organizații puternice și în țările vecine: Palestina, Siria…

Guvernul regelui Farouk vrea să interzică Frăția Musulmană. În ciuda apelului la moderație al liderului spiritual Al-Banna, o parte dintre „frații” militanți intră în clandestinitate, lansând o serie de acțiuni violente care culminează cu asasinarea prim-ministrului Mahmud El-Nokrashi Pașa în decembrie 1948 de către un student, membru al Frăției.

Urmează o represiune sângeroasă din partea regimului, în care este ucis și Hassan Al-Banna, pe 12 februarie 1949, de către poliția secretă egipteană.

Din acel moment, Frăția Musulmană i-a susținut necondiționat pe „Ofițerii liberi”, care doreau răsturnarea monarhiei. Odată ajuns la puterem Nasser a readus în legalitate Frăția și a încercat să și-o facă aliată la guvernare.

Însă luna de miere nu durează prea mult. Islamiștii intră repede în coliziune cu regimul laic, panarab și socialist al lui Nasser, care ia la rândul său decizia de a-i scoate în afara legii pe 4 ianuarie 1954.

Un militant al confreriei încearcă să-l asasineze pe Nasser.

Urmează un val de represiune al regimului, cu mii de arestări și zeci de execuții. Acesta culminează cu executarea în 1966 a lui Said Qutb, în vârstă de 60 de ani, noul ideolog radical al Frăției, care petrecuse deja zece ani în închisoare.

Succesorul lui Nasser, Anwar El-Sadat, care făcuse el însuși parte din Frăția Musulmană în tinerețe, este asasinat pe 6 octombrie 1981 de salafiști, ca pedeapsă pentru că încheiase pace cu Israelul.

Înlocuitorul lui Sadat, Hosni Mubarak, va permite confreriei să acționeze în legalitate, ca asociație culturală.

Frăția Musulmană câștigă simpatia maselor grație acțiunilor caritabile finanțate de donatori generoși din Golf. Ea își extinde influența în toată zona va fi la originea Primăverii Arabe, sprijinite fățiș de administrața Obama, a cărei vâlvătaie va cuprinde întregul Orient Mijlociu.