Potrivit obiceiului, s-a prezentat la 8 iunie 1942 intendentului general Constantin Florescu, pe atunci secretar general al Capitalei, cu o cerere prin care solicita „înaltul și prețiosul concurs, cumpărându-i o serie de bilete”.
Intendentul a cerut avizul Direcțiunii Mișcarea Culturală, iar Horia Oprescu, directorul departamentului, a scris următoarele pe cerere:
„Doamna Maria Anda a dat numeroase și dese concrete despre care specialiștii spun că au fost de o calitate modestă.
Din această pricină, de câțiva ani d-na Maria Anda nu a mai fost pusă nici măcar în programul ateneelor populare”.
Ca urmare la acest referat, intendentul general Florescu a dat la 14 iunie 1942 rezoluția următoare:
„Se va avea în vedere în sezonul de toamnă”.
Chemată fiind să ia cunoștință de conținutul rezoluției, Maria Anda a avut un incident cu Ion Udriște Olt, care era pe atunci director de cabinet al Primăriei municipiului.
Primul tenor al cabinetului primărial i-ar fi spus artistei următoarele cuvinte, citate în plângerea înaintată forurilor judecătorești:
„De ce își bați joc de noi, doamnă? E destul că trebuie să ne pierdem vremea cu astfel de lucruri. Bagă de seamă că sunt la putere și fac ce vreau”.
Din motive pe care nu le-am putut desluși, Maria Anda s-a plâns Parchetului că a fost defăimată, dar numai contra primarului general și a domnilor Horia Oprescu și prof. Mihail Vulpescu.
Cu prilejul cercetărilor operate la un cabinet de instrucție, Horia Oprescu a dat o declarație în care a susținut:
„Am opinat pentru respingerea cererii de subvenție pe considerentul că reclamanta nu este în bună condiție artistică”.
Iar prof. Mihail Vulpescu a declarat:
„Sunt conducătorul secției muzicale a direcției Mișcarea Culturală din Primăria Municipiului București și știu că reclamanta a fost exclusă din acea direcțiune de vreo opt ani pentru că nu corespunde niciunei condițiuni artistice”.
Plângerea penală a fost clasată pe considerentul că nu întrunea elemente penale, cei doi funcționari superiori ai Primăriei neavând altă vină decât aceea de a fi referit superiorului lor o situație care corespundea realității.
Maria Anda nu s-a lăsat și a intentat o nouă acțiune penală direct, cerând două milioane lei daune pentru prejudiciul adus carierei sale artistice.
Și această acțiune penală a fost stinsă prin amnistie, iar cea civilă a fost respinsă de Judecătoria ocolului 3 tot pe considerentul că faptele nu întrunesc elemente penale.
În 1946, Maria Anda i-a dat din nou în judecată pe Oprescu și Vulpescu.
După cum se vede, artista concertistă avea timp de procese, pe lângă activitatea sa… artistică, literară și muzicală.
Sursa: Gazeta Municipală din 26 mai 1946
