Frontiera româno-iugoslavă a fost stabilită prin negocieri diplomatice intense la Conferința de Pace de la Paris, în urma unui proces de consultare a unui vast material documentar, a unor istorici, geografi, militari și alți experți, un important fond arhivistic fiind păstrat și în Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.
În toamna anului 1918, după înfrângerea trupelor austro-ungare, Banatul a fost ocupat de trupele Antantei.
La 14 noiembrie 1918, în Timişoara au intrat unităţi militare sârbe, iar la începutul lunii decembrie 1918 ele au fost urmate de cele franceze. La Conferinţa de Pace de la Paris s-a decis dezmembrarea administrative-teritorială a Banatului istoric: două treimi din teritoriu revine României şi o treime Regatului Sârbo-Croato-Sloven.
Zona revenită României cuprindea şi oraşul Timişoara. La 28 iulie 1919 a început procesul de instaurare a administraţiei româneşti, după ce Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru judeţul Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma pentru judeţulTimiş-Torontal, cu sediul la Timişoara.
în dimineaţa zilei de 2 august 1919 a sosit la Timişoara un detaşament de 480 de jandarmi români de la Arad, iar în după-amiaza aceleiaşi zile, un detaşament de 500 de jandarmi de la Lugoj.
A doua zi, pe 3 august 1919, unităţi ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, şi-au făcut intrarea în Timişoara.
