Helen Mirren a câştigat numeroase premii pentru interpretările impresionante, inclusiv un premiu Oscar pentru rolul principal din producţia The Queen, în 2007.
Numele actriţei a fost pronunţat de încă trei ori la nominalizările Academiei americane de Film: în 1995 şi 2002, pentru roluri secundare în The Madness of King George şi Gosford Park, iar în 2010, pentru rolul principal interpretat în The Last Station.
Autobiografia actriţei intitulată „In the Frame: My Life in Words and Pictures” a fost publicată în Marea Britanie şi SUA, prima ediţie fiind lansată în 2007, conform paginii oficiale www.helenmirren.com.
Din aristocrația rusă
S-a născut sub numele Lydia Petrovna Mironova, într-o familie cu trei copii. Tatăl său, Vasili Petrovici Mironoff, de origine rusă, lucra la Filarmonica din Londra.
Mai târziu, Vasili Mironoff, a cărui familie făcea parte din aristocraţia rusă, a schimbat legal numele de familie în „Mirren”, potrivit site-ului Biography.com.
Deşi a fost atrasă din copilărie de lumea teatrului, părinţii au trimis-o să studieze la un liceu catolic, în Southend-on-Sea.
Datorită unui profesor de engleză din instituţie, a fost selectată în trupa Teatrului Naţional de Tineret, când avea 18 ani.
La 20 de ani, o juca pe Cleopatra în tragedia „Antoniu şi Cleopatra”, interpretarea facilitându-i selecţia în compania de teatru Royal Shakespeare. Rolurile care au urmat – Castiza (1966), Cressida (1968) şi Lady Macbeth (1974) – i-au adus atributul de 1Regina sexului din Stratford” (The Sex Queen of Stratford).
Se lansează în lumea filmului odată cu rolul jucat în producţia Age of Consent (1969), regizată de Michael Powell, aminteşte site-ul www.helenmirren.com.
De atunci, a interpretat numeroase personaje renumite, în producţii precum „Caligula” (1979), „Excalibur” (1981), „Calendar Girls” (2003), „Hitchcock” (2012) şi a intrat în pielea reginelor Elisabeta I, Charlotte şi Elisabeta a II-a, precum şi a împărătesei Ecaterina cea Mare.
