Arheologii studiază cetăți vechi din sudul Georgiei pentru a înțelege rezistența comunităților în fața crizei din secolul al XII-lea î.Hr.
Studiul face parte dintr-un proiect menit să înțeleagă de ce comunitățile din regiune au fost mai rezistente decât în alte părți ale lumii în timpul tranziției de la epoca bronzului la epoca fierului, în jurul anului 1200 î.Hr.
Dmanisis Gora este situată la marginea nord-estică a zonei înalte, între două astfel de defileuri. Situl este format dintr-un nucleu defensiv compact care are două ziduri de apărare cu o suprafață închisă de 3,7 hectare.
Pe platoul din spatele zonei cetății, un al treilea zid, care se întinde pe platou pe o distanță de aproximativ 1.000 m de la o margine la alta a platoului, îngrădește o zonă mult mai mare, care conține numeroase elemente circulare și liniare din piatră.
În timpul așa-numitei „crize din secolul al XII-lea î.Hr.” și a perioadei care a urmat, majoritatea regiunilor din Orientul Mijlociu au trecut printr-o perioadă de tulburări semnificative, caracterizată prin dezintegrarea imperiilor, foamete, pierderi de recolte, conflicte armate și migrație în masă.
Motive pentru care regiunea a reușit să depășească perioada tumultoasă
În schimb, regiunea Caucazului (formată din Georgia, Armenia și Azerbaidjanul de astăzi) pare să fi fost ferită de această perioadă tumultoasă, prezentând doar transformări treptate în cultura materială și în modelele de locuire.
Fie că regiunea a reușit să evite în totalitate perturbările generalizate, fie că nu a suferit aceleași repercusiuni culturale, economice și politice ca alte zone. Acest lucru sugerează că este posibil ca aceste comunități din regiune să fi fost mai rezistente, ceea ce le-a permis să reziste și să se adapteze la provocări într-un mod relativ eficient.
Dr. Erb-Satullo, de la Universitatea Cranfield, a declarat:
„Cheia pentru a înțelege de ce tranziția de la Epoca Bronzului la Epoca Fierului este diferită în Caucaz este studierea comunităților de cetăți care au împânzit peisajul în această perioadă. Căutăm indicii despre viața din epoca târzie a bronzului prin examinarea unor domenii precum ceramica, ritualurile de înmormântare, practicile agricole, uneltele și structurile sociale.”
„Având în vedere bulversările din acea perioadă în alte regiuni din apropiere, suntem intrigați să aflăm mai multe despre unul dintre aceste situri și să determinăm ce stă la baza rezistenței lor aparente”, a adăugat Dr. Erb-Satullo.
Proiectul se extinde pe baza săpăturilor pilot anterioare efectuate în sit înainte de pandemie, împreună cu un studiu amănunțit efectuat în toamna anului 2022 cu ajutorul fotogrammetriei bazate pe drone. Acest lucru se realizează prin utilizarea celor mai recente tehnologii criminalistice, inclusiv analiza izotopică a resturilor de animale, metalurgia, magnetometria și desfășurarea de drone pentru a scana zona.
„Ceea ce este cu adevărat interesant la acest sit este dimensiunea sa, conservarea și faptul că are straturi care datează exact din anii din jurul crizei din secolul al XII-lea î.Hr.”, a continuat Dr. Erb-Satullo. „Multe cetăți se află pe dealuri care sunt predispuse la eroziune. Dar aceasta are o topografie relativ plană, astfel încât sedimentele se vor fi acumulat în straturi de-a lungul timpului, ajutând la conservarea artefactelor și a indiciilor arheologice din epoca bronzului târziu.”
