Probabil că există o compensare în măsurile cu care operează soarta, atunci când îi dăruiește pe oameni: pentru că, spre deosebire de sclipitorul său tată, Eduard Einstein, al doilea fiu al savantului, era schizofrenic.
Se născuse în ianuarie 1910, mama sa fiind prima soție a lui Albert, Mileva Maric. Cei doi soți s-au despărțit în 1919, iar Maric s-a mutat cu Eduard și cu fratele lui mai mare, Hans, la Zürich.
În timpul copilăriei, Eduard a fost un elev foarte bun în copilărie, scrie site-ul Einstein. Se anunța și ca un talent promițător în domeniul muzicii, însă dorința sa cea mai mare era să studieze medicina și să se specializeze în psihiatrie.
La vârsta de 20 de ani, totuși, sănătatea mentală a lui Eduard a început să se degradeze.
În 1932, a fost internat pentru prima oară la spitalul de psihiatrie Burghölzi, din Zürich.
În deceniile următoare, lui Eduard i s-a agravat starea de sănătate mentală și a fost de mai multe ori internat la Burghölzi.
Potrivit publicației Find a Grave, biografii familiei au emis ipoteza că tratamentele primitive ale vremii au agravat starea lui Eduard.
Fratele său, Hans, credea că ședințele de terapie electroconvulsive mai degrabă alterau capacitățile cognitive ale lui Eduard, decât să le amelioreze.
În 1933, la aproape un an de când Eduard fusese internat pentru prima dată la Burghölzi, tatăl lui, Albert Einstein se instalează în Statele Unite împreună cu a doua soție, Elsa Lowenthal.
Odată ajuns în America, tatăl i-a oferit prea puțin sprijin personal fiului bolnav, însă a ajutat material la plata tratamentelor psihiatrice, potrivit New York Times.
Potrivit Baltimore Sun, Albert i-ar fi zis într-o zi fiului său, în timp ce acesta se lupta cu crizele:
„Viața este ca o bicicletă. Trebuie să continui să te miști, altminteri îți pierzi echilibrul.”
Eduard, care și-a văzut foarte rar părintele după ce a crescut, avea „sentimente intense și contradictorii față de tatăl său, sentimente de iubire, chiar de venerare, amestecate în mod curios cu sentimente de respingere și de inadaptare personală”, scrie tot Baltimore Sun.
La rândul său, Albert Einstein pare să fi fost chinuit de situația fiului său. El i-a scris o dată mamei acestuia, în 1948:
„Cel mai rău este că Eduard se află acolo, fără cineva care să îl îngrijească în starea jalnică în care se află. Dacă aș fi știut, nu ar fi venit pe lume.”
Albert Einstein a murit în 1955, iar Eduard, în 1965, într-un ospiciu din Elveția. Fiul nu își mai văzuse tatăl de 30 de ani.
