Online

Anne Desbordes, vindecătoarea care a băgat în boală medicii belgieni

 Cătălin Pena
Anne Desbordes, vindecătoarea care a băgat în boală medicii belgieni

Tribunalul din Saint-Yriex, în apropiere de Limoges, o achita, în 1934, pe Anne Desbordes, acuzată de medici că vindeca bolnavii fără să aibă studii de medicină, deci fără autorizație de practică.

Anne Desbordes, o celebră făcătoare de minuni, s-a apărat singură și i-a propus președintelui instanței să vindece sub ochii lui un bolnav ales la întâmplare, dar a fost refuzată. Însă, sub presiunea a o mie de oameni care-și apărau „doctorița, Anna a fost achitată, fiind liberă să-și îngrijească pe mai departe bolnavii, gratuit.

 

Tocmai această gratuitate băgase spaima în oasele medicilor din Limoges, care, normal, au făcut apel contra sentinței de achitare.

 

În ziua când procurorul introdusese apelul, a primit o scrisaoare de la Anne Desbordes, prin care îl anunța că avusese parte de a opta apariție a Sfintei Fecioare, care a anunțat-o de introducerea apelului.

 

Achitarea a fost menținută și Anne a devenit și mai celebră. La ieșirea din tribunal, a efectuat la repezeală trei vindecări.

 

În fața casei ei din Bussiere Galant era în permanență o mulțime imensă, care de zile întregi își aștepta rândul la vindecare. Fiecare căpăta un tichet și aștepta să fie strigat. În satul cu 30 de case se clădiseră, între timp, 12 hoteluri cu sute de camere.

 

O bătrână de vreo 80 de ani, veselă, vioaie și inteligentă, povestea, cui voia s-o asculte, despre vindecarea ei. Suferea de cancer, groaznic de dureros, la stomac. Doctorii nu mai aveau nicio nădejde de vindecare. A ajuns la Anne Debordes care a privit-o în ochi, i-a pus mâinile pe locul unde o durea și a spus câteva rugăciuni. I-a luat durerea cu mâna. Trecuse un an, nu mai avusese nicio durere, iar doctorii îi spuneau că boala e staționară.

 

Farmacistul satului, deși lovit în afacere, afirma că Anne nu e o șarlatană. Iar doctorul, care era pe picior de plecare din pricina concurentei-vindecătoare, declara:

- Nimic de zis. Uneori îi trimit și eu pe unii din clienții mei, pe care se pare că-i ușurează.

 

Anne spunea că cei care vin la ea ca să-i poată vindeca trebuia să aibă încredere în ce le spune, să se supună ordinelor sale și să lase în voia sa. Vindecarea era sigură.

 

Femeia aceea urâtă, cu ochi stranii, își dăduse seama de puterea ei supranaturală pe 28 mai 1916. Copilul ei, de opt luni, suferea de hemoragii violente. Era aproape de moarte când Anne i-a pus mâna pe frunte, a spus câteva rugăciuni, iar hemoragia s-a oprit.

 

Apoi la vindecat pe cumnatul ei de o dublă pneumonie.

 

Unui ziarist francez care a întrebat-o de metodele ei, i-a răspuns:

 

- În primul rând, nu cer nimănui să mă plătească. Bolnavul dă dacă vrea și cât vrea. Am suferit mult din pricina celor care nu m-au înțeles și din cauza geloziei medicilor, dar credința în Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată.

Am învățat să citesc deodată, fără profesor, în 1914. Am prevăzut sfârșitul războiului mondial. Sunt o țăranacă simplă. Când vine un bolnav să mă vadă, îi cer numai să mă privească, să aibă desăvârșită încredre în mine, să-și uite voința, să se lase în voia puterii mele. Îi pun mâinile pe locurile atinse de boală, fac două-trei rugăciuni și apoi… Miracolele nu se explică!

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric