Însă, Diavolul a intrat în acest univers, sub numele de Arthur Rimbaud. La sfârșitul verii 1871, după o scurtă corespondență și primirea unor poezii amețitoare de la tânărul de 17 ani, Verlaine și prietenii săi au decis să-l aducă pe Rimbaud de la Charleville la Paris.
Întreagul cerc de prieteni este entuziasmat de talentul tânărului, dar nu agreează deloc comportamentul său imprevizibil și provocator.
Verlaine, pe de altă parte, se îndrăgostește de Rimbaud, și invers, ceea ce duce la dezaprobarea tuturor celor din grup.
Sunt doi poeți care se completează, unul de șapteprezece, celălat cu zece ani mai mare. Tânăra soție, care locuiește cu ei, are cam vârsta lui Rimbaud, dar asta nu înseamnă că l-a plăcut vreodată.
Fuga și dragostea tigrilor
În iulie 1872, cei doi îndrăgostiți au fugit în Belgia, apoi la Londra. Biata Mathilde aleargă după soțul ei, fără prea mult succes. În schimb, mama lui Verlaine finanțează escapadele celor doi amanți homosexuali, care trăiau, spuneau ei, dragostea tigrilor.
Dar, viața nu era roz în cuplu. Verlaine suferea ieșirile violente și batjocura din partea unui Rimbaud deseori beat și agresiv. După încă o ceartă, la 3 iulie 1873 Verlaine pleacă Bruxelles.
Tânărul amant este complet întors pe dos, dar va pleca și el curând la Bruxelles.
Înainte ca Rimbaud să ajungă în capitala Belgiei, Verlaine i-a scris Mathildei, rugând-o să-l ierte și să vină la el. Fiind refuzat, a amenințat că se va omorî.
A cumpărat un revolver Le Faucheux (cu șase gloanțe de 7 milimetri) în dimineața zilei de 10 iulie 1873.
Petrecându-și ziua bând, era într-o stare avansată de ebrietate când Rimbaud îi spune că intenționează și el să-l părăsească.
Citește și Drama celor doi amici-poeți care s-au însurat cu aceeași femeie
Într-un atac de nebunie, Verlaine trage spre partenerul său două focuri: unul nimerește încheietura mâinii acestuia, cel de-al doilea este ratat. Verlaine este închis pentru doi ani, iar relația celor doi îndrăgostiți se va încheia.
Actorii
Poetul Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 — d. 8 ianuarie 1896) aparține curentului simbolist și este dintre cei mai citiți poeții francezi. Este privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de „poet blestemat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare.
