Amanta lui Voltaire se născuse ca Gabrielle Emilie le Tonnelier de Breteuil la 17 decembrie 1706, la Paris, într-o familie aristocratică iubitoare de cărți.
Tatăl a învățat-o latină și italiană, angajându-i profesori de engleză, matematică și științe.
Uimitoarea propunere
În adolescență, Emilie a tradus Eneida. Preocupată de fizică, literatură, operă și idei politice, venise cu uimitoarea propunere ca femeile să aibă drepturi egale cu ale bărbaților.
Amanta lui Voltaire, cunoscută și ca La Belle Emilie, era înaltă, cu păr negru și sprâncene arcuite peste ochii verzi. Fiindcă se împdobea cu multe bijuterii, Voltaire își numea amanta „PomPom”.
La 19 ani, Emilie a fost măritată cu Florent Claude du Chatelet, colonel de regiment cu 12 ani mai în vârstă. Au rezultat un fiu și o fiică, iar după moda vremii în căsătoriile aranjate, Emilie și-a făcut amanți discreți.
Diareea care sta în calea amorului
Arouet de Voltaire a întâlnit-o pe Emilie în mai 1733 la operă, curând după ce ea născuse al treilea copil. În trei luni erau amanți.
Când Voltaire s-a îndrăgostit de Emilie, ea se simțea atrasă de savantul Pierre-Louis Moreau de Maupertuis.
Voltaire avea probleme digestive cronice, inclusiv crize de diaree în timpul actului sexual, așa că Emilie apela pentru a-o satisface la Maupertuis, ceea ce îi stârnea crize de gelozie lui Voltaire.
Emilie și Voltaire s-au mutat împreună, în 1734, în castelul ruinat al soțului ei de la Cirey. Florent îi vizita pe cei doi, dar avea bunul simț să doarmă separat de Emilie. Ea și Voltaire și-au autoimpus un regim de studiu care va deveni cunoscut ca Perioada de la Cirey (1734-1749).
Parteneră intelectuală și sexuală egală
În public și în particular, Voltaire și-a recunoscut amanta drept parteneră intelectuală și sexuală egală lui. Cei doi erau geloși, așa că infidelitățile le zdruncinau permanent relația.
La întoarcerea din călătoria de șase luni la Berlin, Voltaire i-a spus că e prea bătrân și bolnav pentru sex.
Au început să petreacă tot mai mult timp la Paris, unde Emilie s-a dedicat jocurilor de noroc, unde pierdea averi, iar Arouet s-a îndrăgostit de nepoata sa, Louise Denis.
„Depun o sută de sărutări asupra sânului rotund, dosului tău fermecător, asupra întregii tale ființe, care a fost alcătuită ca să mă întărească atât de des și să mă arunce în brațele a mii de desfătări”, exulta el într-o scrisoare adresată Louisei.
Criza de gelozie
Emilie l-a înlocuit cu marchizul de Saint-Lambert, tânăr poet de curte. Voltaire i-a surprins în toiul pasiunii în dormitorul ei de la Cirey și, deși el o abandonase sexual, a făcut o criză de gelozie.
Apoi, la 44 de ani, descoperi că e gravidă. Împreună cu Voltaire l-a adus pe soțul ei la Cirey unde l-a sedus. Acesta cînd a aflat că va fi din nou tată a fost în al nouălea cer.
La câteva zile după naștere (10 septembrie 1749), Emilie a murit înconjurată de Florent, Voltaire și Saint-Lambert.
Sursa: O istorie a amantelor de Elizabeth Abbot, editura Lider, 2005
