Alexandru cel Mare a renunțat la Jocurile Olimpice din Susa pentru a organiza un concurs de băut
Pentru a ne exprima în termenii actuali, Alexandru era sufletul petrecerilor, cunoscut pentru stilul său de viață libertin și, mai presus de toate, pentru un apetit desăvârșit pentru vin. Macedonenii antici erau cunoscuți pentru faptul că beau vin nediluat cu apă – o trăsătură pe care vecinii lor din sud, din orașele-state grecești precum Atena, o considerau barbară.
Alexandru a fost un consumator de alcool destul de mare în tinerețe, parțial din cauza presiunii la care a fost expus de către părinții săi extrem de pretențioși și exigenți.
Pe de altă parte, tânărul conducător al Macedoniei era cunoscut ca un om înțelept, educat de unul dintre părinții fondatori ai filosofiei: Aristotel. Așadar, cum Alexandru era familiarizat cu filosofia, a fost însoțit în cucerirea sa de un anturaj de gânditori, care i-au servit drept consilieri.
În timp ce staționa în orașul persan Susa, în anul 324 î.Hr., unul dintre consilierii săi, în vârstă de 73 de ani, numit Calanus, a raportat că este grav bolnav și că plănuia să se sinucidă, în loc să înfrunte o moarte lentă. Se pare că Alexandru a încercat să-l determine să se răzgândească, dar Calanus luase deja o decizie.
Unul dintre cei mai buni ofițeri militari ai lui Alexandru a scris despre moartea lui Calanus, descriind-o ca fiind un adevărat spectacol:
„…în momentul în care focul a fost aprins, din ordinul lui Alexandru, un salut impresionant a avut loc: goarnele au răsunat și trupele au rostit strigătul de luptă”.
După ce filozoful a fost complet mistuit de flăcări, Alexandru a fost lovit de tristețe – pierduse un bun prieten și a simțit nevoia de a-l onora pe regretatul filozof cu un eveniment demn de pomenirea sa. La început, s-a gândit să organizeze Jocurile Olimpice chiar în Susa, dar a fost nevoit să renunțe la această idee, deoarece localnicii cunoșteau foarte puține lucruri despre sporturile grecești.
Este important de reținut că secretul măreției lui Alexandru a fost capacitatea sa de a îmbina culturi diferite, mai precis cultura greacă și cea persană, iar pentru a reprezenta această fuziune culturală și politică, s-a căsătorit cu Roxana, fiica unei puternice căpetenii a perșilor.
Organizarea concursului de băut
Cu toate acestea, deoarece tentativa sa de a conferi Susei onoarea de a organiza Jocurile Olimpice a eșuat, Alexandru a trebuit să găsească o altă disciplină, care să servească atât ca priveghi adecvat, cât și ca un eveniment care să-i aducă împreună pe greci și pe persani. Ei bine, ce modalitate era mai bună pentru de a aduce împreună două culturi decât organizarea unui concurs de băutură?
În scurt timp au fost aleși 41 de concurenți, unii provenind din rândurile armatei sale, iar alții din rândul populației locale. Regulile erau simple: Cel care bea cel mai mult vin era câștigător și urma să primească o coroană care valora un talant de aur.
Un premiu demn pentru acest efort
Singura problemă era că localnicii nu erau obișnuiți cu alcoolul atât de mult – ei bine, cu siguranță nu la fel de mult precum macedonenii, care îi făceau să „tremure” chiar și pe adoratorii lui Dionysus, zeul grec al vinului.
Bineînțeles, câștigătorul a fost unul dintre soldații lui Alexandru, pe nume Promachus, care a reușit să bea aproximativ 14 litri de vin. Din nefericire, în timpul competiției au apărut simptome de otrăvire, ceea ce a afectat întreaga petrecere. Aproximativ 35 de concurenți au murit pe loc, în timp ce încă încercau să mai bea vin, iar ceilalți, inclusiv învingătorul, au murit în zilele următoare.
Astfel, o sărbătoare organizată pentru a onora trecerea în neființă a unei singure persoane s-a transformat curând în înmormântarea a 41 de persoane. Potrivit cronicarilor antici ai vieții lui Alexandru, toți concurenții au murit, iar întregul eveniment a fost catalogat drept un dezastru.
Ca un semn rău, evenimentul a prefigurat propria moarte a lui Alexandru, care a avut loc la mai puțin de un an după concursul de băutură.
