Astfel se întrunea primul Parlament – apropiat de conceptul existent în zilele noastre – organizat în Anglia de Simon Montfort (1208-1265), conte de Leicester.
Acum, sigur că depinde de ce înţelegeţi prin „Parlament”. Din timpuri imemoriale, regii au reunit persoanele cele mai importante din ţară pentru a-i consilia şi a discuta chestiunile dificile.
Numeroşi istorici consideră că primele parlamente adevărate – pe care azi le-am putea recunoaşte ca atare, cu reprezentanţi ai comunităţilor locale – s-au produs în secolul al XIII-lea. Unii istorici susţin că tradiţia acestor adunări naţionale cu rol central în politică şi guvern datează din Anglia începutului de secol X, comentează historyextra.com.
Cine a participat
Această adunare era alcătuită din câte doi cavaleri din ficare regiune şi din câte doi reprezentanţi ai fiecărui oraş sau târg, aleşi în principal pentru a trata cu prelaţii şi marii baroni treburile regatului, contrabalansând în timp atribuţiile regelui, notează radioromaniacultural.ro, într-o amplă prezentare a subiectului, din care preluăm fragmente.
Parlamentul în chestiune a fost convocat de contele Simon de Montfort contrar voinţei regelui Henric al III-lea, scrie history.info.
Montfort s-a răzvrătit împotriva regelui în timpul celui de-al doilea război al baronilor (1263-1264), după care a devenit conducătorul de facto al Angliei.
Dată fiind importanţa acestui adevărat prim Parlament englez, Simon de Montfort este considerat drept iniţiatorul democraţiei parlamentare moderne.
Simon de Montfort era francez de origine. S-a născut într-o localitate din Franţa, Montfort-l’Amaury,la 20 de kilometri de Paris. Chiar dacă era francez, a moştenit-o pe contesa de Leicester, în Anglia, şi a devenit influent în acest regat.
Simon de Montfort a fost ucis în august 1265 de forţele regelui, în timpul bătăliei de la Evesham, mai scrie history.info.
În evoluţia politică a Europei au existat diferite organisme cu atribuţii vizând adoptarea legilor, a deciziilor de drept public cele mai importante dintr-un stat, sub diferite denumiri, generice – adunare legislativă, adunare naţională, adunare de stat, Parlament – sau specifice – “Duma” în Rusia, “Sejm” în Polonia, “Riksdag” în ţările scandinave, scrie radioromaniacultural.ro.
Ce e Parlamentul
În vremurile noastre, denumirea de Parlament presupune un organ de stat care funcţionează pe bază reprezentativă, fiind autoritatea publică legislativă cea mai importantă, ale cărei decizii sunt obligatorii şi trebuie tratate ca cea mai înaltă formă a manifestării de voinţă statală.
Totodată, în epoca modernă, parlamentele au şi atribuţii în domeniul adoptării şi modificării legilor fundamentale, în cazul situaţiilor de urgenţă, la ratificarea tratatelor internaţionale sau în procedura adoptării bugetului naţional.
Aceste atribute au fost prezente în unele state din Vestul Europei încă din secolele XII-XIV, în organismele reprezentative al claselor dominante.
Alte păreri
Deşi majoritatea specialiştilor consideră că primul Parlament este cel al englezului Simon Montfort din 1265, unele izvoare scrise menţionează şedinţe la care erau invitaţi nu doar aristrocraţi, ci şi reprezentanţii oraşelor, în anul 1162 în Aragonia, în 1169 în Castilia şi în 1188 în Leon – în Spania.
De asemenea, se apreciază că denumirea de “Parlament” a fost folosită pentru prima dată de o cronică scrisă în anul 1183, dar această denumire folosită frecvent şi în secolul XIII, a înlocuit mult mai târziu denumirile latine diverse (de ex. colocviu) ale adunării claselor dominante.
Eduard I
Adunări ale aristocraţilor au apărut în secolul XIII în Anglia, în timp ce în Franţa prima adunare de acest gen a fost convocată în anul 1302.
Aşadar sub domnia lui Eduard I apare pentru prima oară un Parlament, convocat de rege ca un organism de guvernământ şi care avea să devină în timp un instrument de control în mâinile baronilor, apoi în slujba întregii naţiuni.
Astfel, în cazurile unor probleme mai dificile ale societăţii, a intrat în uz să fie consultaţi nu numai baronii, ci şi reprezentanţii „comunităţilor” – cavalerii şi reprezentanţii oraşelor de care aminteam.
Scopul era, pe de-o parte, faptul că regele realiza că un impozit, spre exemplu, era mai bine primit dacă era cerută părerea celor care trebuie să-l plătească, pe de alta, neavând, din cauza dificultăţilor de comunicare, nici un mijloc de a cunoaşte opinia publică, socotea că e necesar să facă din când în când câte o „consultare” cu privire la situaţia regatului, cu oameni care, venind din toate comitatele engleze, puteau apoi, prin rapoartele lor, să creeze în ţară un climat favorabil.
Magnum Concilium
În anul 1295 apar primele menţiuni despre “Magnum Concilium”, convocat de regele Eduard I, având o reprezentare concretă a celor 3 stări sociale: clerul, nobilimea şi oraşele.
Relaţiile dintre coroană şi Concilium exprimau subordonarea Parlamentului faţă de monarhie, regele având atât atribuţii executive cât şi legislative, situaţie care a continuat şi în secolul a XIV-lea, marcat de separarea parlamentului în două camere, în anul 1332, când cele două grupuri – unul format din prelaţi şi nobili şi unul format din cavalerii reprezentanţi ai comitatelor şi reprezentanţii oraşelor – deliberau separat.
În anul 1351 din aceste două grupuri s-au format două adunări cu sedii separate – Camera Lorzilor respectiv Camera Comunelor, niciuna însă cu atribuţii legislative.
În timp, rolul Parlamentului a crescut, limitând oarecum natural puterea monarhiei.
Deşi iniţial Camera Lorzilor avea o poziţie dominantă, treptat rolul ei scade, ajungându-se ca la începutul secolului al XIX-lea supremaţia Camerei Comunelor să devină efectivă.
Dealtfe, momentul considerat istoric de englezi în răsturnarea balanţei puterii în favoarea Camerei Comunelor a fost anul 1832 – adoptarea Actului Refomei, urmat cronologic, de principalele legi care reglementează şi astăzi raporturile dintre cele două camere – The Parliament Acts – datate 1911 şi 1949.
Organizarea Parlamentului Marii Britanii
Parlamentul este format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor, fiind convocat anual de către Regină, pentru o sesiune de circa 10 luni. În fapt, la Camera Comunelor, numărul de zile consacrate şedinţelor plenare este de 167, iar la Camera Lorzilor de 112.
Camera Comunelor este alcătuită din 646 membri, al căror mandat are o durată de 5 ani, fiind aleşi prin sistem majoritar cu un singur tur de scrutin, organizat în circumscripţii uninominale, iar în Irlanda de Nord conform sistemului reprezentării proporţionale cu vot unic transferabil. Să menţionăm că sistemul electoral britanic permite votul prin procură şi cel prin corespondenţă.
Legea din 1911 privind Parlamentul a consacrat definitiv predominanţa Camerei Comunelor asupra Camerei Lorzilor, având competenţa aprobării bugetului, exercitarea controlului financiar asupra Guvernului şi Coroanei şi întreaga putere legislativă şi de control parlamentar asupra Guvernului.
Toate proiectele de lege trebuie adoptate în formă identică de cele două Camere, în consecinţă trebuie să existe acordul comun asupra textului indiferent de câte dispute ar exista între cele două camere.
Sediul Parlamentului – Palatul Westminster
Sediul Parlamentul se află la Palatul Westminster – o clădire impunătoare de pe malul Tamisei, un obiectiv turistic extrem de vizitat din Londra.
Construcţia se află pe locul în care Edward Confesorul a poruncit construirea palatului original în prima jumătate a secolului al XI-lea.
Încă din acele vremuri străvechi, Palatul Westminster a fost casa Parlamentului englez.
În anul 1547 rezistenţa monarhistă s-a mutat la Palatul Whitehall, în timp ce Lorzii au continuat să se întâlneasca la Westminster, în timp ce Camera Comunelor se reunea la Capela Sf. Ştefan.
În anul 1834 aici a izbucnit un incendiu major, care a distrus o mare parte din vechiul palat, tot ce a rămas fiind cripta capelei, un turn şi Sala Westminster, cea din urmă salvată chiar de Lordul Melbourne, primul ministru din acea vreme, care a cerut ca pompele de stingere a incendiului să fie amplasate chiar în această sală şi care a supravegheat personal operaţiunea de stingere a incendiului.
Capodopera arhitectonică în stil gotic renascestist pe care turiştii şi oaspeţii o pot admira astăzi a fost construită între anii 1840 şi 1888 de către Charles Barry care a proiectat clădirea astfel încăt să rezoneze arhitectonic cu Westmister Abbey care se află în apropiere.
Construcţia cuprinde şi cele două turnuri impunătoare – turnul ceasului Big Ben şi turnul Victoria în vârful căruia steagul este arborat atunci când Parlamentul se află în sesiune.
Camera Comunelor, care a fost distrusă de o bombă incendiară, în anul 1941, a fost reconstruită după planurile originale ale lui Barry, în anul 1950.
Modul de aşezare a scaunelor seamănă cu dipunerea unui cor, membrii partidului aflat la guvernare ocupând băncile din faţă, iar opoziţia în partea opusă.
În Camera Comunelor dezbaterile au loc în zilele de luni, marţi şi joi de la orele 14:30 şi miercuri şi vineri de la 9:30. Audierea Primului Ministru – cel mai aglomerat şi interesant moment în care se pot vizita Camerele Parlamentului – are loc strict miercurea de la ora 12:00 la 12:30, iar pentru a asista la acest moment este nevoie de rezervare în prealabil prin ambasadă sau consulat.
Sesiunea Camerei Lorzilor se desfăşoară de luni până miercuri de la ora 14:30, iar joia de la ora 15:00. În situaţia în care Camera Lorzilor se întruneşte şi vineri, şedinţa începe la ora 11:00.
Cele două Camere se află în vacanţă parlamentară în perioada sărbătorilor de Crăciun şi Paşte, precum şi în perioada august – mijlocul lunii octombrie.
