Cronicarul nu menționează însă faimoasa plimbare a lui Lady Godiva. De altfel, cea mai veche versiune cunoscută a poveștii se găsește în Cronica lui Roger de Wendover (un călugăr de la abația St. Albans), care datează din secolul al XIII-lea.
Înainte de anul 1057 d.Hr. (anul morții lui Leofric), cronicarul a scris că contele a perceput taxe grele asupra locuitorilor din Coventry.
Lady Godiva îl îndemnase adesea pe soțul ei să nu mai taxeze cetățenii, pentru a le ușura poverile, dar fără rezultat.
Leofric și-a mustrat soția de nenumărate ori, dar Lady Godiva nu a renunțat să țină cu cei sărmani.
În cele din urmă, contele a fost de acord să accepte cererea lui Lady Godiva, cu condiția să meargă prin oraș pe calul ei, goală.
Ea a fost de acord să facă acest lucru.
Lady Godiva și-a scos hainele, și-a acoperit tot corpul cu părul ei lung și a încălecat.
Însoțită de doi cavaleri, Lady Godiva a călărit prin oraș.
Leofric și-a ținut promisiunea, iar locuitorii din Coventry nu au mai fost obligați să plătească taxe contelui.
Câteva versiuni diferite ale poveștii au apărut odată cu trecerea timpului. Cea mai faimoasă dintre acestea este cea cu voyeuristul Peeping Tom, care a fost adăugat în secolul al XVII-lea.
În această versiune a poveștii, Lady Godiva le-a cerut locuitorilor din Coventry să rămână în case cu obloanele trase și să nu se uite la ea în timp ce călătorea prin oraș, pentru a-și proteja intimitatea.
Orășenii au făcut ceea ce a cerut ea, cu excepția unui bărbat pe nume Thomas, care nu a putut rezista și a privit-o pe Lady Godiva.
În cele mai multe relatări, a orbit în timp ce se uita pe fereastră.
Din cauza acestei anecdote, un voyeurist poate fi denumit și Peeping Tom.
Dar chiar s-a întâmplat faimoasa plimbare?
