Creatorul simpaticului căprior a fost totuși un prolific om de litere din epoca de aur vieneză, nevoit să fugă de naziști.
Onorat în aceste zile de către Muzeul din Viena printr-o expoziție dedicată, autorul evreu a cedat în anii 1930 drepturile pentru romanul său cu personaje animale pentru suma de 1.000 de dolari unui producător american. Acesta le va vinde apoi faimoaselor studiouri de animație.
Scrisă în 1923, Bambi, povestea unei vieți în pădure, nu s-a bucurat de o prea mare popularitate la început.
„Felix Salten a schimbat editorul și din acel moment cartea a devenit un real succes, înainte de a fi făcută și mai faimoasă de adaptarea cinematografică din 1942”, a explicat Ursula Storch, directoarea expoziției de la Viena, citată de AFP.
Între timp, Bambi a fost interzis mai întâi în Germania și apoi în Austria anexată, asemenea întregii opere a scriitorului, din cauza originii sale evreiești.
De atunci, povestea emoționantă a micului animal, confruntat cu durerea morții sale, omorâte de vânători, a dat naștere la numeroase interpretări.
Bambi și antisemitismul
Vânător el însuși, Felix Salten oferă o poveste despre natură și despre umbrele ființei umane, spune Storch.
Este o poveste „adânc înrădăcinată în epoca sa, mai mult decât o simplă istorioară pentru copii despre pierderea mamei”, comentează filosoful Maxime Rovère, autorul prefeței noii ediții Bambi în limba franceză.
În spatele „impresii de frică, a terorii perpetue a animalelor”, „este imposibil să nu faci legătura cu experiența personală a autorului”, care asistă la ascensiunea antisemitismului.
Totuși, opera lui Salten nu se rezumă la Bambi: expoziția prezintă amploarea lucrărilor acestui reprezentant al modernismului vienez.
Născut în martie 1869, la Budapesta, în puternicul Imperiu Austro-Ungar, Felix Salten se mută la Viena împreună cu familia în anul următor.
Cameleon al limbii
Începe să lucreze ca ziarist de la vârsta de 20 de ani, o meserie care a reprezentat principalul său mod de a-și câștiga pâinea timp de peste 50 de ani, după cum spune Marcel Atze, responsabilul colecțiilor de manuscrise al Bibliotecii din Viena.
Considerat un „cameleon al limbii”, este autorul a peste cincizeci de opere: librete de operă, poezii, critică de artă, scenarii de film și chiar un roman pornografic, Josefine Mutzenbacher.
A fost prieten cu crema vieneză, de la psihanalistul Sigmund Freud la muzicianul Richard Strauss.
Însă Anschluss-ul, anexarea Austriei de către Germania, în 1938, i-a schimbat brusc viața. Într-o scrisoare, Salten își exprimă „disprețul față de vienezi și de austrieci în general”, care îl primesc pe Hitler cu brațele deschise.
Jurnalul său intim stă mărturie despre angoasa crescândă pe care a trăit-o de-a lungul anilor.
Fuga
„Notele sale îți merg direct la inimă. Când le citești, îți poți imagina ce s-a petrecut cu adevărat”, spune Atze, care și-a petrecut mai multe săptămâni pentru a le descifra împreună cu colegii săi. „Este incredibil de valoros ca martor, pentru că există foarte puține documente ca acesta.”
Scriitorul își pregătește cu febrilitate plecarea în Elveția, unde ajunge în martie 1939, împreună cu soția, luând cu el mii de opere din biblioteca sa.
Peste doi ani, regimul nazist îi va ridica cetățenia, iar Salten va tremura pentru viața sa până când și-a dat sufletul în 1945.
„Un om zdrobit”
Nepoata sa elvețiană, Lea Wyler, nu l-a cunoscut, însă, din mărturiile familiei îl descrie ca un „om zdrobit”, afectat de moartea fiului său într-un accident de mașină și de despărțirea de „Viena, de casa sa și de prieteni”.
„De la acest om atât de talentat, de plin de umor și de ironie”, ea regretă că posteritatea nu l-a reținut „decât pe Bambi”.
„Toată lumea crede că Disney l-a inventat. Nici măcar nu se pomenește despre el, în timp ce studioul american a adunat milioane”, se revoltă Lea Wyler.
Nepoata lui Salten spune însă că are un „sentiment de mulțumire” odată cu recunoașterea acordată de orașul Viena.
