Justificarea unei campanii eșuate
Ministerul rus al Apărării susține că separatiștii susținuți de Moscova controlează acum 93% din regiunea Lugansk a și 54% din regiunea Donețk. „Obiectivele principale ale primei faze a operațiunii au fost în general atins. Potențialul de luptă al forțelor armate ucrainene a fost redus semnificativ, ceea ce ne permite să ne concentrăm principalele eforturi pe atingerea obiectivului principal, eliberarea Donbasului”, e”, afirmă Serghei Rudskoi , șeful de operațiuni al Statului Major rus.
Care e realitatea?
În realitate , impasul operațiunilor militare a silit Moscova să-și reducă obiectivele, dat fiind că invazia riscă să devină un război de uzură pe care Rusia nu are resursele necesare pentru a-l susține.
Inițial, obiectivele rușilor erau mult mai ambițioase, dar divizarea forțelor, dimensiunea frontului, numărul redus de oameni, au dus la situația actuală în care rezistența ucraineană s-a putut reorganiza. La acești factori trebuie adăugate și problemele de logistică pe care le au rușii, în special liniile de aprovizionare care, în unele sectoare, sunt prea lungi și se bazează exclusiv pe transportul rutier.
În alte părți ale teatrului de operațiuni, unde rușii au reușit să exploateze rețeaua feroviară, avansul a fost mai profund și mai eficient. În sectorul sudic, rușii au cucerit Hersonul , Melitopolul și au mari șanse să ocupe și Mariupol în zilele următoare.
Rusia a ratat, însă. îndeplinirea principalului obiectiv- răsturnarea guvernului Zelenski. Asaltul trupelor aeriene pe aeroportul Gostomel în primele ore de conflict ar fi trebuit să ducă la căderea guvernului de la Kiev. Planul era să preia aeroportul situat la aproximativ 35 de kilometri nord-vest de capitală, să-l securizeze pentru a putea folosi pista care trebuia să găzduiască aeronave de transport încărcate cu trupe și vehicule mai bine echipate, iar de acolo să vizeze rapid clădirile guvernamentale, exploatând apoi posibila – dar de fapt iluzoria – răzvrătire a armatei ucrainene și a populației care ar fi trebuit să se ridice pentru a-i elimina pe „naziștii de la putere”.
Și „planul B” a eșuat
Moscova avea și un „plan B” constând în încercuirea capitalei , fără a intra în ea pentru a evita implicarea în lupte urbane care ar fi eliminat avantajul tactic dat de superioritatea forțelor. Ideea era să izoleze Kievul și să pună presiune asupra guvernului cu bombardamente de artilerie țintite.
În altă parte, înaintarea ar fi trebuit să ocolească marile cetăți ucrainene , reprezentate de orașele Sumi și Harkov, pentru a căuta joncțiunea cu trupele coborâte spre Kiev din nord, în timp ce spre est o manevră de ocolire ar fi trebuit să se conncentreze pe obiectivele Mariupol / Melitopol. Ideea era să-i încercuiască pe ucraineni din vestul Donbasului, care se află încă sub controlul puternic al Kievului. Tot dinspre sud, planul rus cuprindea o manevră învăluitoare de la Mykolaiv , dincolo de râul Nipru, spre orașul-port Odesa , care ar fi urmat să fie atacat și printr-o operațiune fulger de debarcare.
Chiar și aceste operațiuni au mers prost : direcția de înaintare de la est către capitală este în mod fundamental oprită, Sumi și Harkov rezistă încă și nu au putut fi încercuite. Manevra de ocolire de la Mykolaiv pe Odesa a eșuat în fața rezistenței a cel puțin unei brigăzi blindate și a unei brigăzi mecanizate ucrainene și, prin urmare, așteptata operațiune amfibie a fost și ea amânată pe termen nelimitat. Mai mult atacul , probabil cu rachete, efectuată de ucraineni în portul Berdiansk , a compromis capacitatea rusă de a declanșa operațiuni amfibii în Marea Neagră, scufundând o unitate din clasa Aligator și avariind două unități din clasa Ropucha.
Donbas, singurul obiectiv accesibil
Rușilor le rămâne acum numai posibilitatea de a ocupa Donbasului , forțându-i pe ucraineni la o retragere strategică spre Nipru, care ar putea să se dovedească dezastruoasă și să provoace prăbușirea Frontului de Est, aducându-i astfel pe ruși pe malul stâng al fluviului și prin urmare împărțind țara în două.
În fața acestei schimbări a situației tactice, Moscova a trebuit așadar să-și remodeleze obiectivele pe teren pentru a treia oară. Eșecurile repetate de pe teren aduc Rusia în situația de a nu-și îndeplini obiectivele strategice. Kremlinul a afirmat mereu că va insista ca Ucraina să accepte pierderea Crimeei și recunoașterea Donbas-ului ca stat independent, dar Ucraina, care spune că este dispusă să negocieze încetarea ostilităților, nu va accepta un astfel dictat care poate fi impus numai în cazul unei capitulări necondiționate.
Rudskoi a mai spus în declarația sa de vineri că armata rusă s-a gândit să-și limiteze operațiunile doar la Donbas, dar apoi a optat să le extindă în cea mai mare parte a Ucrainei pentru a deteriora infrastructura militară și pentru a bloca forțele ucrainene să se consolideze în Est. Aceasta este, însă, numai propagandă: infrastructurile militare au fost lovite neregulat în primele zile, iar odată cu ele și obiective civile vitale precum noduri de cale ferată, centrale electrice, aeroporturi, turnuri de telefonie, legături radio etc. Rusia, nu a dorit să distrugă Ucraina, ci numai să provoace o schimbare de regim la Kiev și să creeze în regiunile estice un „tampon” care să o separe de Occident, scrie Il Giornale.
