Acum 40 de ani, Bucureștiul auzea prima oară ”Atenție, se-nchid ușile! Urmează stația…”

 

Pentru locuitorii cartierului bucureștean Drumul Taberei, deveniți subiecte de bancuri pe tema anilor de așteptare a metroului și în partea lor de oraș, faptul că ideea construirii unui metrou în oraș datează de la începutul secolului al XX-lea poate suna a utopie.

Dar ea este perfect adevărată, căci ideea datează de la începutul secolului al XX-lea, când studentul Dimitrie Leonida a avansat ideea construirii unui astfel de mijloc de transport.

Între anii 1934-1936 s-a conturat și ideea realizării unor linii de transport în comun subteran cu trenuri sau cu tramvaie electrice.

Acum, Bucureștiul are metrou și un flux de aproape un milion de călători pe zi, asigurat de patru magistrale.

La 16 noiembrie 1979, din Depoul Ciurel pleca spre stația Semănătoarea (Petrache Poenaru) primul tren de metrou.

Lucrările duraseră cinci ani și câteva decenii în care specialiștii au pus problema construirii unui metrou în Capitală în repetate rânduri, potrivit metrorex.ro.

Planuri din anii 30

În anii din preajma Celui de-al Doilea Război Mondial au adus din nou în atenție necesitatea construirii metroului.

Planurile prevedeau construirea a trei linii.

Linia nord-sud avea o lungime de 8,2 km și ar fi unit Hipodromul (zona Pieței Libere) cu Calea Rahovei, pe traseul Piața Victoriei – Piața Romană – Piața Națiunii.

A doua linie, EST-VEST, cu lungimea de 3,5 km, avea ca punct de plecare Gara București-Est, subtraversa Bulevardul Academiei și avea capătul la intersecția cu strada Știrbei Vodă.

Ultima linie de metrou – Gara de Nord – avea o lungime de 1,5 km, pornea de la Gara de Nord pe traseul Bld. I. G. Duca, Șoseaua Basarab, Piața Victoriei.

Proiectele au fost scoase de pe ordinea de zi de izbucnirea războiului.

Revine ideea în anii 50

În anii 50, problema revine în actualitate, și este create Direcția Generală a Metrolului București, care realiza studii și prezenta soluții.

În 1954 se avansează variantă de construcție la adâncimi cuprinse între 20 și 40 de metri a trei linii.

Traseele erau: Atelierele Grivița Roșie, Centru „Viitorul Port”, Parcul Herăstrău, Centru, zona de locuințe din sud și Fabrica de Confecții și Tricotaje, Cișmigiu, Centru, Uzinele 23 August.

Costurile erau imposibil de acoperit de economia românească afectată de război, iar planurile au fost amânate din nou.

În anii 70 devine fezabil

În anii 70 s-a impus introducerea sistemului de transport cu metroul și, în urma studiilor preliminare efectuate între 1972 și 1975, au început simultan proiectarea și construcția metroului.

În februarie 1975 se înființează Întreprinderea Metroul București (azi Metroul SA), care avea rolul de constructor al întregii rețele de transport.

Primul țărus al șantierului a fost bătut la 20 septembrie 1975.

Ritmul de construcție în această primă etapă a fost de 2 km pe an, iar ulterior acesta s-a dublat și a fost menținut până la încheierea lucrărilor.

La 16 noiembrie 1979 se inaugura primul tronson, iar Bucureștiul devenea al 60-lea oraș din lume cu o rețea de metrou și singura capitală din blocul Estic care nu a solicitat ajutor extern pentru realizare acestui obiectiv, potrivit Inițiativei pentru Muzeul Transportului Bucureștean.

Cel mai folosit mijloc de transport

La 40 de ani distanță, metroul este cel mai folosit mijloc de transport în comun din București.

Aproape 1 milion de călători optează pentru această variantă de transport ce joacă un rol vital în mobilitatea orașului.

Este remarcabil că, în ciuda tehnologiilor învechite, a solului argilos, a ritmului de lucru extrem de accelerat și a restricțiilor impuse de autoritățile comuniste, specialiștii au reușit să construiască o rețea durabilă, eficientă și modernă. Mai mult, au fost atinse performanțe greu de imaginat chiar și pentru pionierii din domeniu de la acea vreme, anume realizarea primei stații fără stâlpi de susținere vizibili, construcție ce a necesitat înghețarea solului pe perioada lucrărilor. Titan, stația despre care vorbim, rămâne un reper al rețelei, al cartierului omonim și al orașului, chiar și la aproape jumătate de secol de la construcția ei”, mai arată Inițiativa pentru Muzeul Transportului Bucureștean.