Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Acordul de pe Quincy: Cum au pus mâna americanii pe petrolul arabilor
Articole online

Acordul de pe Quincy: Cum au pus mâna americanii pe petrolul arabilor

Pe 14 februarie 1945, revenind de la Conferința de la Yalta, președintele american Franklin Delano Roosevelt face o escală în Egipt.

Al Doilea Război Mondial l-a făcut conștient pe liderul american de importanța strategică a rezervelor de petrol. Întorcându-se de la Yalta, Roosevelt se întâlnește cu regele saudit Ibn Saud la bordul crucișătorului Quincy.

Britanicii dominau regiunea Golfului Persic de la căderea Imperiului Otoman, în 1918. Prin „clauza naționalității britanice”, ei impun emiratelor din regiune să nu folosească decât companii britanice pentru operațiunile lor comerciale.

Ei comit totuși o mare eroare, omițându-l pe Ibn Saud, care este pe cale să-și construiască un regat în centrul Peninsulei Arabice. Nu cred că în subsolul arab se află petrol.

Așa se face că exploatarea zăcămintelor din Hasa, la litoralul Golfului Persic, va începe în anii 1920 la inițiativa unei mici companii americane.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, britanicii se instalează în Irak, în 1941, pentru a-și proteja aprovizionările de petrol.

Ei îi alungă și pe germani din Siria.

Americanii își instalează alături de ei bazele lor logistice în porturile iraniene, pentru a-și alimenta cu petrol pe aliații sovietici.

Trăgând învățăminte din experiența de până acum și dornic să-și păstreze independența, regele Ibn Saud se ține departe de lupte.

Însă, cum are nevoie de bani pentru a compensa banii pierduți în urma întreruperii pelerinajelor din cauza războiului, Saud obține de la americani să îi aloce lui o parte din împrumuturile destinate britanicilor.

Însă Roosevelt merge mai departe. El profită de resentimentele arabilor și iranienilor față de britanici pentru a le reduce influența în Orientul Mijlociu.

Astfel, în noiembrie 1943, în drum spre Conferința de la Teheran, se oprește la Cairo unde se întâlnește cu notabilitățile musulmane.

La revenirea la Washington, decizia sa era luată: determină Congresul să voteze înscrierea Arabiei Saudite pe lista țărilor beneficiare ale legii „Lend-Lease” menită să finanțeze efortul de război împotriva nazismului.

Petrolul saudit devine o miză majoră a războiului și a perioadei postbelice. Acesta este exploatat exclusiv de un consorțiu american cunoscut începând cu 31 ianuarie 1941 sub numele de Aramco (Arabian American Oil Co.)

La începutul anului 1945, în secret față de britanici, președintele american îi propune lui Ibn Saud să se întâlnească, iar acesta acceptă.

Întâlnirea are loc la bordul crucișătorului Quincy, ancorat în mijlocul Canalului Suez, când Roosevelt se întoarce de la Yalta.

Liderii american și saudit se tatonează timp de două zile, dezbătând de formă colonizarea evreiască a Palestinei. Apoi, trec la lucruri serioase. Încheie un acord prin care americanii îi garantează monarhului arab și succesorilor săi la tron o protecție militară totală în schimbul accesului la zăcămintele de petrol.

Ibn Saud asigură Aramco un monopol de exploatare pentru toate zăcămintele petrolifere din regat pentru o perioadă de cel puțin șaizeci de ani, în schimbul unei taxe în contul regelui.

(Pactul a fost reînnoit în 2005 pentru o nouă perioadă de șaizeci de ani.)

Pentru a-și exprima mulțumirea, președintele american îi face cadou regelui saudit scaunul său cu rotile.

Registration

Aici iti poti reseta parola