Achitarea asasinului generalului Petliura

 

Generalul ucrainean Simon Petliura era asasinat pe 26 mai 1926, pe o stradă din Paris, de ceasornicarul Samuel Schwartzberg „drept revanșă pentru cei 50.000 de oameni ai rasei sale asasinați de soldații lui Petliura”.

„Am tras o data, de două, de trei, de patru, de cinci ori până ce Petliura a căzut”, a declarat asasinul, iar tribunalul parizian l-a achitat.

Generalul Simon Petliura era un ofițer din faimosul regiment al cazacilor.

După izbucnirea revoluției bolșevice și prăbușirea imperiului rus, el s-a pus în fruntea mișcării pentru o Ucraină independentă, ceea ce s-a întâmplat.

Ucraina a devenit republică, iar Petliura primul ei președinte, fiind totodată și șeful armatei Ucrainei.

În 1919, armata sovietelor a pornit împotriva Ucrainei, iar soldații lui Petliura s-au dedat la pogromuri greu de descris.

Condamnat pentru jaf armat

Samuel Schwartzberg (sau Sholom Schwartzbard) fusese condamnat mai înainte pentru jaf armat asupra unei bănci.

Părinții lui Samuel Schwartzberg se numărau printre cei 15 membri ai familiei sale care fuseseră uciși în pogromuri.

În procesul care a urmat, avocatul lui Samuel Schwartzberg a susținut că acesta din urmă nu a făcut decât să răzbune moartea victimelor progromurilor.

Juriul francez a găsit motivația suficient de bună pentru a-l achita pe Schwartzbald.

Fuga la Paris

După Pacea de la Riga, Ucraina a fost împărțiră între Polonia și Rusia Sovietică.

Petliura a condus guvernul ucrainean în exil, mai întâi din Tarnów și mai apoi din Varșovia.

Petliura și forțele care îi mai rămăseseră alături au fost internați de polonezi la Kalisz.

Dată fiind insistența cu care Rusia Bolșevică cerea predarea lui Petliura, la sfârșitul anului 1923, liderul ucrainean, folosindu-se de acte pe un nume de împrumut, a fugit din Polonia, trecând prin Budapesta, Viena, Geneva, pentru ca, până la urmă, să se stabilească la Paris, în 1924.

În Paris, Petliura a condus activitățile guvernului în exil al Republicii Populare Ucrainene.

Aici a lansat ziarul săptămânal Trident și a continuat să scrie și să editeze numeroase articole, semnând cu diferite pseudonime. Articolele abordau, în principal, problemele opresiunii naționale în Ucraina, dar nu erau doar scrieri combative, ci aveau și certe calități literar-artistice.

Articolele sale au avut un impact important asupra conștiinței naționale ucrainene.

Petliura a publicat articole și broșuri semnate cu pseudonimele: V. Marchenko, V. Salevsky, I. Rokytsky, O. Riastr și altele.

Petliura a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța.

Cele două surori ale lui Petliura, care erau călugărițe și rămăseseră în Poltava, au fost arestate și executate de NKVD în 1928.