Aceasta este cea mai renumită fotografie de război din istorie

 

23 februarie 1945. În această zi a fost realizată fotografia emblematică, a înălţării drapelului american pe insula Iwo Jima, în urma bătăliei despre care Clint Eastwood a realizat filmul „Flags of Our Fathers”.

Este una dintre fotografiile de război cele mai renumite din toate timpurile, şi, potrivit anumitor opinii, fotografia cel mai des republicată din istorie, scrie history.info.

Imaginea surprinde înălțarea drapelului american pe vârful muntelui Suribachi, pentru a sărbători victoria de pe insula Iwo Jima.

Iwo Jima

Bătălia de pe insula Iwo Jima din luna februarie a anului 1945 a fost una dintre cele mai violente bătălii ale campaniei din Pacific din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deoarece această insulă, situată la circa 1.200 de kilometri de capitala japoneză Tokyo, avea o importanță strategică deosebită atât pentru japonezi, cât și pentru americani.

De aceea pozițiile japoneze de pe această insulă au fost puternic întărite, cu buncăre și numeroase baterii de artilerie, dar și peste 25 km. de tuneluri subterane, care legate între ele făceau aproape imposibilă cucerirea acestei insule.

De cealaltă parte, americanii au desfășurat în zonă numeroase nave de război, nave de desant maritim, dar și peste 30.000 de pușcași marini din Diviziile 3, 4 și 5 aflate în componența Corpului V Amfibii.

La data de la 19 februarie 1945, puternicele tunuri de 406 mm de pe navele North Carolina,USS Washington și West Virginia au dat semnalul începerii invaziei de pe insula Iwo Jima, iar după ce peste treizeci de vase de război americane au utilizat aproape tot arsenalul pe care-l aveau la dispoziție, peste o sută de bombardiere au atacat insula de la joasă înălţime lansând bombe incendiare.

Și, deși bombardamentul american a fost consistent, apărarea japoneză nu a fost grav afectată, întrucât pozițiile defensive ale acestora erau bine întărite și protejate printr-un elaborat sistem de buncăre de pe întreg muntele Suribachi.

Lupte grele

Acțiunile americanilor au fost complicate și de faptul că aceste buncăre erau legate între ele printr-un ingenios sistem de tuneluri, care odată eliberate cu aruncătoarele de flăcări sau cu grenade, erau rapid reocupate de noi soldați japonezii.

Luptele au fost deosebit de grele, iar avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele atacuri ale trupelor japoneze care ieșeau din tuneluri pe întuneric și atacau pozițiile americane.

Pușcașii marini au înțeles repede că armele de foc sunt relativ ineficiente împotriva apărătorilor japonezi și au folosit cu eficiență aruncătoare de flăcări și grenade pentru a curățarea pozițiilor.

Disperare

După ce au rămas fără apă, hrană și muniții, trupele japoneze au devenit disperate, iar americanii sau confruntat cu adevărate atacuri sinucigașe din partea acestora, ei recurgând la tot felul de metode pentru a nu cădea în mâna inamicului.

Cu toate acestea, numărul soldaților americani uciși în luptele pentru ocuparea insulei a fost destul de mare, în acesta operațiune pierzându-și viața peste 6.800 de soldați americani.

În ceea ce îi privește pe japonezi, dintre cei 22.000 de soldați cantonați pe insulă la începutul bătăliei, peste 21.500 au murit fie în luptă, sau au murit comițând sinuciderea rituală numită harakiri și numai 34 dintre ei au fost luați prizonieri la sfârșitul bătăliei.

Premiul Pulizer

Cât privește fotografia istorică cu înălțarea drapelului american de pe insula Iwo Jima, ea a fost făcută de pușcașul marin Joe Rosenthal, ulterior, pentru care a câștigat un Premiu Pulitzer.

Dintre cele şase persoane fotografiate (cinci puşcaşi marini şi un membru al US Navy), trei au fost ucise în timpul bătăliei de la Iwo Jima.

Fotografia a fost făcută pe vârful Suribachi (la circa 161 de metri deasupra nivelului mării). Este cel mai înalt multe de pe Iwo Jima, denumit „Suribachi” din cauza formei sale, care aminteşte de un bol întors cu fundul în sus, „Suribachi”, care este folosit în mod tradiţional de bucătăria japoneză.

 

 

Parteneri