Istoricii antici au povestit despre misterioasa dispariție a Soarelui după uciderea lui Iulius Cezar în 44 î.C., care a fost urmată de vreme friguroasă și poducții agricole slabe.
Acum, o echipă de oameni de știință și istorici a descoperit că una dintre cele mai mari erupții cunoscute din istorie, în 43 î.Hr., a contribuit la doi ani de vreme ciudată și foamete, timp în care republica s-a dizolvat și imperiul s-a conturat.
Cerul întunecat de după asasinarea lui Cezar a fost probabil cauzat de o erupție a vulcanului Etna.
Dar la începutul anului următor, în ianuarie sau februarie, vulcanul Okmok din Alaska a erupt, formând crater uriaș, cu o lungime de 10 kilometri.
Fumul emanat s-a răspâmdit în toată emisfera nordică, relatează cercetătorii într-un nou studiu, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences, scrie sciencemag.org.
„Putem spune sigur că această erupție vulcanică a generat vreme extremă”, spune Joseph McConnell, un glaciolog la Desert Research Institute și autorul principal al studiului.
„Sfârșitul republicii s-a întâmplat în acești doi ani de climă extremă”, spune el. „Este o posibilă coincidență, dar nu pare probabil”.
Scepticii
Unii savanți sunt sceptici și subliniază că republica era pe cale de a ieși din istorie cu mult înainte de erupție.
Cezar a traversat Rubiconul în 49 î.C., precipitând războiul civil roman. Cinci ani mai târziu, a fost numit dictator pe viață.
Citește și În realitate, Iulius Cezar avea capul mare
„Problemele cu republica au fost politice, de origine profundă, luptele între membrii elitei, nu o revoluție populară sau o criză de subzistență”, spune Guy Middleton, arheolog la Universitatea Charles.
Documentele istorice
Scrisori de la Cicero, omul de stat roman a cărui moarte în 42 î.C. este considerat sfârșitul simbolic al republicii, menționează vremea rece în jurul perioadei erupției.
Alte surse documentează foametea în nordul Italiei până în luna aprilie și în nordul Greciei anul următor.
Plutarh, renumitul biograf roman, a scris că bărbații din armata lui Marc Antoniu s-au confruntat cu foamete cumplită în aprilie 43 î.C. și au trebuit să mănânce fructe sălbatice, rădăcini și scoarță.
Istoricul Appian a relatat că Roma a fost devastată de foamete în 42 î.C.
În Egipt a fost foamete similară și este tentant să speculăm că a slăbit Egiptul, fiind un moment perfect pentru Octavian, succesorul lui Cezar, de a-l cuceri și de a-și solidifica poziția asupra noului Imperiu, spune Joseph Manning, istoric la Universitatea Yale.
Foto: Asasinarea lui Cicero
.
