În 1947 fost înaintat la gradul de căpitan în rezervă, cu vechimea pe anul 1946 recunoscută în timpul detenției, ceea ce a reprezentat una dintre marile curiozități ale regimului comunist.
A executat 16 ani de detenție în patru etape, totalizând 10 ani închisoare, cu condamnare și 6 ani fără justificare juridică, cu domiciliu forțat în câteva case conspirative.
A fost eliberat la 1 iunie 1964.
Ion Pantazi s-a născut pe 26 iulie 1920 la București, fiind fiul generalului Constantin Pantazi, judecat în lotul „Ion Antonescu” și mort în penitenciarul de la Râmnicu Sărat.
A fost un ofițer, decorat cu Ordinul Coroana României clasa a V-a, Steaua României clasa a V-a, Ordinul Mihai Viteazul, Crucea de Fier clasa a II-a și clasa I-a. și publicist român în exil.
După ieșirea din pușcărie a lucrat ca miner și maistru miner. Fiind pensionat de boală, după 11 cereri respinse, a primit în aprilie 1978 pașaport de turist și a rămas ca azilant politic la Munchen.
A debutat ca ziarist la Stindardul, periodic înființat și condus de Ion V. Emilian în perioada 1959-1985.
A scris în același timp și pentru Curierul din Los Angeles.
În octombrie 1985 a început publicarea ziarului său propriu, Stindardul Românilor, care a apărut din 1985 până în 1988).
După mai multe încercări la Paris și Montreal de a uni exilul românesc, a încetat din viață la în august 1996 la Munchen. Conform dorinței sale, urna i-a fost depusă la Cimitirul Ghencea Militar.
„A urmat rearestarea, condamnarea la peste 120 de ani!!! și deținerea mea singur în lanțuri de mâini și de picioare, la Aiud și Gherla.
Mâncarea mi se da o dată la două zile, ca și dusul la closet.
În acești 10 ani nu m-am schimbat niciodată și bineînțeles urinam pe mine.
Sunt recunoscător comuniștilor pentru regimul ce mi l-au aplicat, deoarece aici am învățat să nu-mi fie frică nici de viață, oricât de grea ar fi”, își amintea Ion Pantazi, care este autorul cărţii „Am trecut prin iad”, în două volume.
Redăm cîteva pasaje din primul volum. O convorbire cu Puiu Caleia:
„Admirabil camarad şi prieten mai mare, tot timpul vesel, tot timpul bine dispus, extrem de distins, era condamnat la 25 de ani cu „Sumanele Negre”.
Suferea însă de ficat şi de multe ori îl vedeam în mină încovrigat…
