Descoperit şi arestat în 1955, a petrecut anii de detenție la Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud.
După eliberarea sa în 1964, a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul Cantacuzino.
Întâlnirea cu Patriarhul Justinian în 1968 îi schimbă destinul, fiind susținut de acesta pentru numirea ca profesor la Seminarul Teologic din București și continuarea studiilor la București și Paris.
În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a frecventat prelegerile profesorilor Jean Mrie Le Guillou O.P., Charles Kannengisser, Alain Besancon, Henri Bouillard şi unde a obţinut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle” (nr. 367/ 1 oct. 1974).
În timpul studiilor la Paris, prin Ion Cuşa, i-a cunoscut pe Ion Mămăligă, Eugen Ionescu (căruia i-a procurat Filocalia). Datorită părintelui Stăniloae, l-a întâlnit pe Emil Cioran. L-a cunoscut şi pe preotul Virgil Gheorghiu.
Dar cea mai importantă relaţie a fost cu teologii de la Institutul Saint-Serge: Clement Olivier şi Michel Evdokimov.
Revenit în ţară a fost din nou profesor la seminar (1975) până în octombrie 1981, când este transferat la Biserica Sf. Silvestru.
Aici a avut meritul de a fi între cei dintâi care au început predarea religiei în şcoală, imediat după decembrie 1989.
Tot aici a ajutat tineretul să cunoască învăţătura de credinţă şi în colaborare cu „Comunitatea Taize” din Franţa, începând cu 1990, a organizat participarea tinerilor la întâlnirile de tineret creştin din Europa.
A publicat studii (Frumuseţea şi însemnătatea preoţiei după Sf. Grigorie Teologul) şi predici.
Împreună cu părintele Galeriu au intrat în legătură cu biserica San Silvestro din Roma pentru a obţine, pentru biserica din București, Sfintele Moaşte ale Sf. Silvestru, pe care le-a adus de la Roma P.F.Părinte Patriarh Teoctist şi le-a depus în Biserica Sf. Silvestru din Bucureşti, la 3 noiembrie 2002.
A făcut parte din Adunarea Eparhială şi Permanenţa Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştiului.
A fost distins cu rangul de Iconom stavrofor de către P.F.Patriarh Justinian şi apoi şi de către P.F. Patriarh Teoctist.
După moartea părintelui Galeriu în 2003, este numit paroh al Bisericii Sf. Silvestru până în anul 2010.
Părintele Nicolae Bordaşiu a trecut la Domnul pe 9 noiembrie 2018.
A urmat cursurile Facultăţilor de Teologie şi Farmacie din Bucureşti. A făcut parte din mișcarea „Rugul Aprins al Maicii Domnului”, numărându-se între tinerii care se reuneau periodic în biblioteca mănăstirii Antim.
S-a numărat printre fondatorii Asociaţiei Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS), înființată pentru a contracara activitatea utecistă în rândul studenţilor, ceea ce a dus la arestarea mai multor membri în 1948.
