Despre această sabie antică se credea că provine din Evul Mediu şi că are doar câteva sute de ani vechime – însă studiile au arătat că este veche de 5.000 de ani şi provine dintr-o zonă aflată în prezent în estul Turciei, regiune în care se crede că au fost inventate practic aceste arme în perioada de început a Epocii Bronzului.
Sabia a fost remarcată întâmplător, în noiembrie 2017, de Vittoria Dall’Armellina, care pe atunci era studentă doctorand în arheologie la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia. Ea a vizitat mânăstirea San Lazzaro degli Armeni, aflată pe o mică insulă de la marginea lagunei veneţiene, scrie Live Science.
Această vizită nu a avut legătură cu studiile pe care le urma tânăra. „A fost o vizită de plăcere, în timpul meu liber”, a povestit Dall’Armellina.
Ea a observat această sabie antică printre artefactele medievale expuse în micuţul muzeu al mânăstirii şi forma ei distinctă i s-a părut cunoscută. Tânăra îşi scrisese lucrarea pentru diploma de masterat pe subiectul statusului social de la începutul Epocii Bronzului şi studiase artefacte descoperite în mormintele unor oameni cu un statut social înalt din acea perioadă. Printre aceste artefacte se numărau, desigur şi arme.
„Mi s-a părut cunoscut acel tip de sabie şi am crezut că poate este contemporană cu cele din Arslantepe şi Sivas”, a explicat ea, făcând trimitere la săbii descoperite în estul Anatoliei ce datează din jurul anului 3.000 î.Hr. şi despre care se crede că sunt cele mai vechi săbii din lume.
În consecinţă, Dall’Armellina şi alţi cercetători de la Universitatea Ca’ Foscari au început să caute mai multe informaţii despre misterioasa sabie descoperită în muzeul mânăstirii. Ei au contactat mânăstirea San Lazzaro degli Armeni, care din 1717 este un centru religios al unei congregaţii de călugări catolici armeni.
Părintele Serafino Jamourlian a căutat în arhivele mânăstirii şi a aflat că această sabie a fost trimisă la mânăstire alături de alte daruri, sub forma unei donaţii din partea unui colecţionar armean de artă, pe nume Yervant Khorasandjian, pentru călugărul Ghevond Alishan, cunoscut drept părintele Leonzio, în urmă cu 150 de ani.
Alishan a fost un celebru poet şi scriitor, prieten bun cu criticul englez de artă John Ruskin. Alishan a murit în 1901 iar bunurile sale au rămas în mânăstire.
Conform unui document ce a însoţit această donaţie, scris de mână în limba armeană şi datând din a doua jumătate a secolului XIX, această sabie misterioasă a fost descoperită la Kavak, o aşezare din apropierea coloniei antice greceşti de la Trebizond, pe coasta Mării Negre (oraşul turcesc Trabzon în prezent).
După moartea lui Alishan, sabia a ajuns să fie expusă în muzeul mânăstirii, alături de alte artefacte medievale, mult mai noi.
După mai bine de 2 ani de analize detaliate, inslusiv examinări metalice, cercetătorii au ajuns la concluzia că atât compoziţia cât şi construcţia acestei săbii sunt similare săbiilor antice descoperite în estul Turciei. Între timp, Dall’Armellina şi-a încheiat doctoratul în arheologie.
Una dintre surprize este că sabia este făcută din cupru arsenical, un aliaj de cupru şi arsenic folosit în urmă cu 5 milenii, înainte de descoperirea bronzului prin alierea dintre cupru şi staniu.
„Am fost aproape sigură că este o sabie antică. După ce rezultatele analizelor au demonstrat că este într-adevăr făcută din cupru arsenical, am fost foarte bucuroasă”, a susţinut Dr. Dall’Armellina.
Stilul construcţiei acestei săbii, sau tipologia sa, precum şi compoziţia sa metalică indică faptul că artefactul provine de la începutul Epocii Bronzului.
Cercetătorii au aflat şi că sabia a fost făcută într-o manieră similară celor două săbii gemene descoperite în palatul antic din Arslantepe, un sit arheologic din estul Turciei. Aceste două săbii au fost datate de către experţi ca având o vechime de 5.000 de ani.
Arheologii sunt de părere că săbiile au apărut prima oară în această regiune a Turciei, iar sabia descoperită la mânăstirea San Lazzaro degli Armeni ar putea fi una dintre primele astfel de arme – poate chiar cea mai veche dintre ele.
Săbii antice similare au mai fost descoperite în estul Anatoliei, iar săbii diferite dar din aceeaşi perioadă au mai fost descoperite în morminte străvechi din sudul Caucazului.
„Se pare că în această regiune, dintre Caucazul de sud şi estul Anatoliei, au fost inventate săbiile şi există cel puţin două variante tipologice în care au apărut aceste arme”, explică şi Elena Rova, arheolog de la Universitatea Ca’ Foscari.
„Căpeteniile locale erau îngropate cu numeroase arme şi alte obiecte preţioase. Probabil că astfel îşi arătau statutul de războinici, iar sabia era unul dintre simboluri”, a adăugat ea.
