A efectuat experienţe analoage asupra sărurilor de uraniu, dintre care unele fluorescente.
A obţinut înregistrarea fotografică prin hârtie neagră, folosind sulfatul dublu de uraniu şi potasiu.
Fizicianul Henri Becquerel a crezut iniţial că această sare, care este fluorescentă, se comportă ca sulfura de zinc sau sulfura de calciu.
Însă, continuarea experimentelor a arătat că fenomenul observat nu era deloc legat de fluorescenţă.
Nici nu era necesar ca sarea să fie iluminată.
Uraniul şi toţi compuşii săi, fluorescenţi sau nu, acţionează la fel, iar uraniul metalic este cel mai activ.
Becquerel a stabilit apoi că, plasaţi în obscuritate totală, compuşii uraniului continuă să emită spontan o radiaţie penetrantă care poate fi înregistrată pe o placă fotografică.
Becquerel a tras concluzia că uraniul şi compuşii săi emit radiaţii speciale: radiaţiile uranice.
În 1903 fizicianul a fost onorat cu Premiul Nobel pentru Fizică „ca recunoaştere a serviciilor extraordinare pe care le-a prestat prin descoperirea radioactivităţii spontane”.
În secolul al XX-lea aproape toate ramurile chimiei au fost profund influenţate de descoperirea radioactivităţii, efectuată în 1896 de Becquerel. Se poate spune că odată cu radioactivitatea s-a născut nu numai o eră nouă a fizicii, ci au apărut şi dezvoltări noi în toate domeniile cunoaşterii umane.
Antoine Henri Becquerel s-a născut la 15 decembrie 1852, la Paris.
Tatăl său, Alexandre-Edmond Becquerel, și bunicul său, Antoine Cesar Becquerel, erau fizicieni, profesori la Muséum national d’histoire naturelle de Paris.
Antoine Henri Becquerel s-a născut în aceste clădiri în care familia sa lucra și locuia, și în care se născuse și tatăl său.
Și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris, unde l-a avut, între alți profesori pe matematicianul Jean Gaston Darboux.
În 1872 a intrat la École Polytechnique, apoi, în 1874 a început pregătirea pentru a se îndrepta spre Poduri și Șosele.
În anul 1874 s-a căsătorit cu Lucie Jamin, fiica lui Jules Jamin, unul dintre profesorii săi de la Școala Politehnică.
Din această căsătorie a rezultat un fiu, Jean Becquerel, născut în 1878.
În anul 1891 preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală.
A murit pe 25 august 1908.
