A deschis Porțile Cerului tămăduind pământul de nerodire

 

Sfântul Eftimie cel Mare, cel prăznuit astăzi de Biserica Ortodoxă Română, a trăit în secolul al IV lea, pe vremea împăratului Grațian.

S-a născut în Melitina (Armenia), din pântece sterp și neroditor. Numele sau înseamnă în limba greacă „voie bună”.

La vârsta de 29 de ani ajunge la Iersualim și se nevoiește într-o peșteră.

Aici a săvârșit nenumărate minuni: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nerodire și a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii.

Una din aceste femei este soția lui Terevon saracinul.

Acesta își aduce soția stearpă înaintea lui Eftmie și îi spune:

„Știu să mă plec cinstite părinte, că te va ascultă pe tine Dumnezeu, dacă te vei ruga; pentru că El face voia celor ce se tem de Dânsul.

Deci, fiindcă atât de multă vreme a trecut și nu m-am putut învrednici a avea fiu, pentru că aceasta era stearpă, te rog cinstite părinte, roagă pe Iubitorul de oameni să ne dăruiască nouă fiu”.

Bătrânul înțelegând credință lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingând cu mâna pântecele femeii și a zis:

„Mergeți, bucurându-vă întru Domnul, pentru că iată vă dăruiește prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte bărbătească”.

Crezând cuvintele sfântului bătrân, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zămislit cea stearpă trei fii, după prorocia părintelui purtător de Duh.

Sfântul Eftimie a fost și un mare apărător al dogmelor bisericești.

Lupta împotriva lui Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei, îl numește luptător și învățător al dreptei credințe.

Recunoaște cele două nașteri ale Fiului, adică pe cea veșnică din Tatăl și fără trup și pe cea sub vreme, din Fecioara Maică, cu trup însuflețit; mărturisește că în Hristos sunt două firi – dumnezeiască și omenească, dar neamestecate, neschimbate, neîmparțite și nedespărțite.

Slujitori ai marelui Eftimie au grăit despre dânsul:

„Nu l-am cunoscut mâncând ori vorbind cu cineva fără de mare nevoie, afară de sâmbătă și de duminică.

Nu l-am văzut pe dânsul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori șezând puțin, iar alteori o frânghie spânzurată într-un colț al acoperământului chiliei ținând-o cu amândouă mâinile, se împărtășea puțin de somn pentru nevoia firii”.

Sfântul Eftimie cel Mare a trecut la cele veșnice la vârstă de 97 de ani.

 

Sursa: crestinortodox.ro