William Randolph Hearst s-a născut la 29 aprilie 1863, la San Francisco, în familia senatorului George Hearst. A studiat jurnalistica la Harvard, perioadă în care a colaborat la publicaţiile Harvard Lampoon şi New York World, proprietatea lui Joseph Pulitzer.
Cariera lui publicistică a început, efectiv, în 1887, când a devenit, sprijinit financiar de tatăl său, proprietar al publicaţiei San Francisco Examiner.
Cu acest prilej, a experimentat în mod eficient efectul publicării de materiale şi imagini incendiare, de procedee tipografice stridente şi de coperţi atractive.
Politica editorială a acesteia a fost, încă de la început, o copie fidelă a stilului senzaţional practicat de mentorul său, Joseph Pulitzer.
În 1895, a achiziţionat majoritatea acţiunilor la New York Journal, moment în care a intrat în lumea competiţiei pentru întâietate în jurnalismul new-yorkez.
A racolat talente remarcabile, atrăgând angajaţi de la alte publicaţii, oferindu-le salarii mai mari.
A mărit numărul de pagini al ziarului, reducând, totodată, preţul la numai un penny.
Deşi aflat, în mod oficial, în conflict ideologic cu Joseph Pulitzer, Hearst a continuat să-i copieze stilul.
Momentul-cheie
Revoluţia cubaneză din 1895 a fost momentul-cheie al carierei lui Randolph Hearst, moment pe care a ştiut să-l exploateze în favoarea lui. Privind evenimentele din Cuba ca om de afaceri, ca analist politic şi nu în ultimul rând ca cititor, a văzut în acestea materialul jurnalistic care avea să îl propulseze.
Relatările sângeroase care făceau obiectul principal al ştirilor publicate în jurnalul său au condus la apariţia aşa-numitului „yellow journalism” (jurnalism galben).
Denumirea derivă din folosirea galbenului pentru titluri şi coperţi şi reprezintă imaginea publicaţiei ieftine, dar cu mare priză la public.
Războiul
În bătălia cu rivalii, a eludat adesea adevărul, alimentând fanatismul publicului şi ajutând la intrarea SUA în război cu Spania, în 1898.
S-a îmbarcat pe yachtul Sylvia şi a navigat pe ţărmurile Cubei pe tot parcursul conflictului, publicând chiar o ediţie cubaneză a New York Journal.
În timp ce unii analişti politici susţin că Hearst a „creat” războiul, alţii sunt de părere că evenimentele din 1898-1899 ar fi fost altfel fără contribuţia lui Hearst şi a „jurnaliştilor galbeni” ai vremii respective.
În perioada 1903-1907, a fost membru în Camera Reprezentanţilor.
A eşuat în lupta pentru primăria New York-ului, în 1905 şi 1909, şi pentru cea de guvernator al statului New York, în 1906.
Castelul
Wiliam Randolph Hearst a construit în anul 1920 un castel în statul California, la jumătatea distanței dintre Los Angeles și San Francisco, devenit celebru, cunoscut în prezent sub numele de Hearst San Simeon State Historical Monument.
Aici au fost invitate multe din marile vedete ale vârstei de aur a Hollywood-ului: Charlie Chaplin, Mary Pickford, Rudolf Valentino, Gary Cooper, Clark Gable, Cary Grant ș.a.
Nevasta și amanta
În 1903, Hearst s-a căsătorit cu Millicent Veronica Willson (1882–1974), o tânără de 21 de ani, în New York.
În cartea lui Louis Pizzitola, Hearst Over Hollywood, se spune că mama lui Millicent, Hannah Willson, conducea un lângă sediul puterii politice din New York City la începutul secolului al XX-lea.
Millicent i-a născut cinci fii: George Randolph Hearst, născut la 23 aprilie 1904; William Randolph Hearst Jr., născut la 27 ianuarie 1908; John Randolph Hearst, născut în 1910; și gemenii Randolph Apperson Hearst și David Whitmire (născut Elbert Willson) Hearst, născuți la 2 decembrie 1915.
După ce a renunțat la aspirațiile politice, Hearst s-a implicat într-o aventură cu actrița de film Marion Davies (1897–1961), fostă amantă a prietenului său Paul Block.
Din 1919, a trăit pe față cu ea în California. După moartea lui Patricia Lake (1919 / 1923-1993), care fusese prezentată drept „nepoata” lui Davies, familia ei a confirmat că era fiica lui Davies și Hearst. Recunoscuse acest lucru înainte de moartea sa.
Millicent s-a despărțit de Hearst la mijlocul anilor 1920 din cauza relației sale îndelungate cu Davies, dar cuplul a rămas căsătorit legal până la moartea lui Hearst.
