Românii bănăţeni au hotărât organizarea unei reuniuni consultative, precum cea de la Blaj, la mijlocul lunii iunie, la Lugoj.
La adunarea populară a românilor din Banat, care a avut loc la 15/27 iunie 1848, la Lugoj, au fost prezenţi şi revoluţionarii moldoveni Manolache Costache Epureanu, Lascăr Rosetti şi Alecu Russo.
Adunarea l-a ales ca preşedinte pe Eftimie Murgu, iar ca secretar pe Aloisiu Vlad.
A fost adoptat Programul denumit „Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat” care prevedea: înfiinţarea unei armate române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept conducător al acesteia, introducerea limbii române în administraţie, recunoaşterea naţionalităţii române ş.a.
Totodată, la propunerea lui Eftimie Murgu, Adunarea populară de la 15/27 iunie 1848 a hotărât înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Banatului.
În calitate de deputat al circumscripţiei Lugoj, în noul parlament de la Pesta, Eftimie Murgu a susţinut recunoaşterea dezideratelor adunării populare de la Lugoj, unirea românilor din cele trei principate şi unirea forţelor revoluţionare împotriva armatelor habsburgice, ţariste şi otomane.
Preconizând înfiinţarea armatei populare române, revoluţionarul bănăţean a promis ajutor atât moldovenilor, cât şi muntenilor în cazul unei intervenţii străine.
Lajos Kossuth, conducătorul revoluţionarilor maghiari, a desfiinţat armata populară română, zădărnicind planurile lui Murgu.
În timpul revoluţiei, Murgu a menţinut permanent legăturile cu revoluţionarii Al. G. Golescu, Ion Maiorescu, Dumitru Brăteanu din Principatele Române.
În vara anului 1849, în timpul tratativelor duse de Nicolae Bălcescu cu guvernul revoluţionar maghiar, Eftimie Murgu a contribuit la pacificarea forţelor româno-maghiare.
După ce a fost votată legea naţionalităţilor de către Dieta din Seghedin, Eftimie Murgu a dus ştirea lui Avram Iancu, însă a fost prea târziu, revoluţia fusese înfrântă.
Eftimie Murgu a fost arestat la 1 septembrie 1849 şi condamnat la moarte, dar pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe patru ani şi confiscarea bunurilor.
A fost închis la închisoarea din Arad, apoi la cea din Budapesta unde a fost judecat.
A fost dus, apoi, la închisoarea Iosefstadt din Boemia. Anii grei de detenţie i-au afectat sănătatea.
În toamna lui 1853, Eftimie Murgu a fost eliberat, după care s-a retras din viaţa politică.
Totuşi, în 1861 a fost ales din nou deputat în Parlament din partea Circumscripţiei electorale Stamora-Moraviţa.
În 1865, Eftimie Murgu a scris ultima lucrare – Despre Memorandumul Congresului Sârbesc.
A murit la Budapesta, la 12 mai 1870.
