Bălcescu și Filipescu a fost închiși la mănăstirea Mărgineni unde amândoi s-au îmbolnăvit de tuberculoză, boală care avea să le aducă moartea premature.
Neagu Djuvara scrie în „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”:
„Tânărul Mitică Filipescu, primul nostru doctor în drept de la Paris și care, cu toate ca aparținea uneia dintre cele mai puternice familii boierești din Muntenia, poate fi considerat, prin proiectul său politic, ca primul om politic socializant din țara noastră.
Filipescu a murit în închisoare (în 1843 – nota Ev. Istoric). O dată cu el fusese închis și tânarul Nicolae Bălcescu, care va juca un rol de frunte în revoluția de la 1848. În închisoare se îmbolnavește de tuberculoză (oftică i se zicea pe atunci) care-l va doborî de tânăr”.
Filosoful, lingvistul şi filologul Eftimie Murgu s-a născut la 28 decembrie 1805, la Rudăria (astăzi localitatea Eftimie Murgu), judeţul Caraş-Severin, părinţii săi fiind Samu (Simion) Murgu, ofiţer în armata imperială, şi Cumbria Murgu (născută Pungilă).
În 1815, tatăl său a fost transferat în Regimentul de graniţă de la Caransebeş, familia mutându-se aici.
A urmat cursurile primare în comuna natală şi pe cele gimnaziale la Caransebeş. Cursurile liceale le-a absolvit la Seghedin.
Şi-a continuat studiile la Universitatea din Pesta, absolvind în 1830, cu rezultate excepţionale, Facultatea de Drept. În anul 1834 a obţinut titlul de doctor în drept al Universităţii din Pesta.
În 1834, Murgu a trecut în Moldova, la Iaşi, unde a inaugurat cursul de filosofie în limba română la Academia Mihăileană, activând aproape doi ani (30 nov. 1834- 22 mai 1836).
În urma unor neînţelegeri, Eftimie Murgu a plecat la Bucureşti, unde a fost profesor de logică şi drept roman la Colegiul Sfântul Sava (1837). Între elevii săi, s-au remarcat Nicolae Bălcescu şi Constantin A. Rosseti.
După expulzarea din Țara Românească, la Pesta, sub influenţa lui Eftimie Murgu au fost redactate mai multe documente.
În toamna anului 1844 şi iarna anului 1845 a avut loc în Banat o puternică mişcare politică şi naţională, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care milita pentru despărţirea Banatului de Ungaria şi unirea lui cu Transilvania, Ţara Românească şi Moldova.
În urma acestei acţiuni, a fost închis la Pesta. A fost eliberat din închisoare la 27 martie/8 aprilie 1848.
În aceeaşi perioadă cu Adunarea de la Blaj (3-5 mai 1848) au avut loc adunări ale românilor din Banat, sub conducerea lui Eftimie Murgu. Acesta fusese împiedicat să participe la Adunarea de la Blaj, deşi fusese invitat aici în calitate de preşedinte al Adunării.
