Un tânăr american, Walter Hastings din New York, cina într’o seară de Aprilie din anul 1851 la Lordul Cecil (foto). întâmplător veni vorba de anarhistul italian Orsini, care preferase moartea, reclusiunei.
Hastings susţinu atunci că se exagera mult asupra grozăviilor recluziunei. Se porni de aci o discuţie aprinsă şi Lordul Cecil puse la un moment dat rămăşag pe 10.000 de lire că nici un om în toate minţile nu s’ar putea supune de bună voie, să-şi petreacă zece ani din viaţă într’o închisoare.
Spre uimirea tuturor, tânărul american primi rămăşagul. Şi atunci lordul puse să i alipească la casa sa din oraş o celulă de 3.50 m, lărgime şi 4.50 m. lungime, prevăzută cu lumînări, cărţi şi material de scris.
În această celulă intră Hastings pe ziua de 2 Mai 1860, pentru a nu o mai părăsi decât la 1 Maiu 1870, când termenul de izolare autoimpusă luă sfârşit.
Hrana fusese procurată în tot acest timp de o mână invizibilă. La ieşire, era într’o stare fizică extrem de lamentabilă. Părul şi barba-i erau albe ca zăpada, pasul nesigur iar faţa pământie şi suptă.
Deşi avea abia 35 de ani, părea un moş de cel puţin 65. Trecu imediat în America şi muri la Dedham, Massachusetts, în 1874.
-
-
-
Bărbatul Drakarul în care a fost înmormântat bărbatul avea 9 – 10 metri lungime şi conţinea şi un scut, o suliţă şi o sabie cu un singur tăiş. ”Stilul săbiilor s-a schimbat de la un secol la altul, ceea ce înseamnă că putem data cu certitudine acest mormânt ca aparţinând secolului VIII, în plină Perioadă Merovingiană în nordul Europei”, conform lui Raymond Sauvage. La înmormântarea femeii, vikingii au escavat cu grijă mormântul bărbatului din secolul anterior şi au plasat drakarul mai mic al femeii în vasul de luptă mai mare şi apoi le-au îngropat din nou pe amândouă. Marcarea teritoriului ”Este rezonabil să ne gândim că cei doi au fost îngropaţi împreună pentru a marca proprietatea unei familii asupra acestor pământuri, într-o societate căreia, în general, nu-i plăcea să scrie astfel de lucruri”, conform lui Sauvage. Echipa de arheologi a descoperit această necropolă într-un teren agricol din regiunea Skeiet, în centrul Norvegiei. În Evul Mediu, legea vikingă îi solicita familiei care dorea să-şi păstreze pământurile să demonstreze că a avut în posesie respectivele pământuri timp de cel puţin cinci generaţii. Astfel, familiile vikinge care îşi îngropau morţii, ştiau exact unde se află îngropaţi strămoşii lor, pe terenul aflat în proprietate. Alte surprize? Cele două drakare funerare se află la marginea unei movile în care s-ar putea afla şi alte morminte vikinge. Anii în care s-a practicat agricultura în acest perimetru au dus la surparea şi nivelarea unei porţiuni importante din movilă, iar arheologii bănuiesc că ar mai putea găsi artefacte vikinge împrăştiate în perimetru. ”Deocamdată am descoperit o broşă din era Merovingiană, ceea ce indică faptul că acest gorgan a adăpostit mormântul unei femei de vază din societatea vikingă. Este o perioadă fascinantă din istoria scandinavă, din care dispunem de foarte puţine descoperiri arheologice”, a mai precizat Sauvage.
