80 de ani de la rebeliunea legionară și Pogromul de la București. Documente de arhivă

 

Pe 21 ianuarie 1941, la București, începea rebeliunea legionară, în fapt bătălia finală pentru putere între generalul Ion Antonescu și Garda de Fier.

Evenimentele violente au răvășit Capitala până pe 31 ianuarie.

Aliați la guvernare din septembrie 1940, protagoniștii acestor evenimente sângeroase, Antonescu și legionarii, au intrat repede în conflict, declanșat prin atacarea de către legionari a principalelor instituții de stat, a militarilor și jandarmilor din dispozitivele de gardă din București și alte câteva orașe din țară, dar și a populației evreiești din capitală.

Evenimentele au fost marcate de haos și violențe extreme, rebeliunea fiind încheiată doar în urma intervenției armatei, începând cu seara zilei de 22 ianuarie 1941, după ce a devenit evident că Hitler îl susținea pe Antonescu, în detrimentul legionarilor.

Încă din data de 20 ianuarie 1941 au fost arestați ilegal aproape 2.000 de evrei din București, în special dintre cei domiciliați în cartierele Dudești și Văcărești, de către membrii diverselor organizații ale Legiunii, în special din Corpul Muncitoresc Legionar și Poliția Legionară.

Victimele au fost internate în sedii ale Ministerului de Interne și Poliției din București și comuna Jilava, dar și în alte locații improvizate controlate de legionari.

A doua zi a început Pogromul de la București, în paralel cu atacarea instituțiilor de stat fiind incendiate și devastate sinagogi, sedii de firme și case ale unor evrei.

Au fost devastate sau distruse în întregime 1.274 de clădiri, printre ele sinagoga sefardă Cahal Grande, pompierii chemați să stingă incendiul pentru a nu se extinde fiind împiedicați să intervină de către legionarii prezenți.

Au fost comise numeroase violuri și jafuri, mii de persoane fiind afectate direct.

Dintre evreii arestați sau găsiți în locuințele lor au fost vizați cu precădere lideri ai comunităților religioase sau ai organizațiilor laice evreiești care au fost apoi torturați și executați.

În urma masacrului din pădurea Jilava au fost identificate 86 de trupuri neînsuflețite, mulți dintre cei împușcați fiind torturați în prealabil. Rabinul Tzvi Gutmann a fost împușcat împreună cu cei doi fii ai săi, Iosif și Iancu, supraviețuind însă acestei tragedii doar pentru a-și plânge copiii uciși.

Cele mai atroce crime au avut însă loc la Abatorul din București, unde 15 persoane au fost torturate cu sadism și/sau împușcate, fiind agățate apoi în cârligele folosite în mod uzual pentru tranșarea carcaselor de animale.

De altfel, de o mare cruzime au fost și crimele legionare comise împotriva militarilor români din trupele trimise să apere instituțiile de stat, înregistrându-se și cazuri în care soldați neînarmați prinși de legionari au fost incendiați de vii!